Un caz în care, deşi este posibil să nu folosesc postura, tonul şi volumul vocii cele mai potrivite, cel puţin cuvintele care-mi ies din gură mi se par potrivite... Totuşi, dat fiind că discutam cu un om despre care consider că mă percepe de obicei într-un mod eronat, este posibil să nu greşesc cu nimic.
El: Ştii ce mă deranjează pe mine nu numai la aceştia ci şi la restaurante de multe stele, cu preţuri mari?
Eu: Ce te deranjează?
El: Mă deranjează că trec în meniu o mulţime de produse dar când vrei să comanzi primeşti răspunsuri gen: Asta s-a terminat, asta nu avem, vă propunem asta în loc. Eu consider că, dacă e trecut în meniu, trebuie să mi se servească ce cer.
Eu: Înţeleg nemulţumirea ta dar asta lucrurile ar putea avea o explicaţie rezonabilă.
El: Nu sunt de acord!
Eu: Cu ce nu eşti de acord?
El: Nu sunt de acord cu faptul că ar avea dreptate.
Eu: Eu am înţeles că nu eşti de acord cu părerea mea, deşi nici nu am apucat s-o exprim. În aceste condiţii tac.
El: Ia-o uşor, nu te enerva.
Eu: Nu sunt nervos, dar consider că nu are sens să vorbesc dacă nu eşti dispus să mă asculţi.
El: Te ascult, spune-ţi părerea.
Eu: Eu cred că meniurile neactualizate nu sunt făcute pentru a enerva clienţii. Mai degrabă cred că este la mijloc un criteriu economic. Dat fiind că aprovizionarea nu merge tot timpul ca pe roate, se întâmplă din când în când să nu se poată servi un produs sau altul din meniu. Probabil este foarte costisitor să se tipărească meniuri noi de fiecare dată când un produs nu poate fi servit, motiv pentru care se utilizează cele vechi. În schimb consider că ai avea dreptate să te superi dacă, în mod repetat şi pe un interval de timp de câteva luni, ai constata că un produs nu mai este servit dar nu a fost eliminat din meniu.
El: S-ar putea să ai şi tu dreptate.
Eu: Nu ţin neapărat să am dreptate, încerc doar să văd lucrurile şi din punctul de vedere al celuilalt.
Poate nu am reţinut exact cuvintele folosite de mine şi de el dar mesajul transmis este aproape identic cu cele reproduse mai sus. Încep să mă fascineze întorsăturile de situaţie născute din gândirea flexibilă. Pentru că asta este părerea mea, în exemplul dat am dat dovadă de flexibilitate iar celălalt, cel puţin la începutul discuţiei, era mai degrabă rigid.
Din păcate nu pot aplica acelaşi gen de gândire oricărei situaţii, mă lovesc şi eu de diverse enervări mărunte (spre exemplu, mă deranjează faptul că, de câteva zile, intrarea la metrou pe care o foloseam des este închisă, obligându-mă la o traversare inutilă, după părerea mea). Totuşi, inconştient probabil, exersez când se iveşte ocazia şi, cu puţin noroc, reuşesc să ameliorez felul în care gândesc/ mă exprim într-o gamă variată de situaţii.
Voi în ce stil de gândire/ exprimare vă regăsiţi mai des? Ce tip de situaţii vă stârnesc rigiditatea? În ce situaţii sunteţi flexibili?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu