joi, 15 iulie 2010

Totu-i drum, numai drum...

Grabă dar nu foarte, un schimb rapid de saluturi, un trup îmi atrage atenţia prin mişcările ritmate, aud apoi şi muzica, zâmbesc exact în spatele ei, coboară şi fuge ca din puşcă, te-am ajuns... discutăm din nou despre biciclete, bube, pietoni şi maidanezi... unii sunt mai ghinionişti ca mine, prin urmare nu mă plâng că am mâncărimi pe cele două mici răni se săptămâna trecută...

Fug în trecut, la un vis de drum, visat cu ochii deschişi, înainte de a ajunge acasă... Acasă nu am atmosfera potrivită pentru visat dar...

Termin munca, mă îndrept spre casă într-o dispoziţie neutră. Ajung, intru în sufragerie iar pe pat... surpriză!, stă ea... Ridică privirea din carte când intru în cameră. Mă-ntreb cum de a ajuns aici, dat fiind că nu avem în mod direct o cunoştinţă comună care să ştie unde stau... Ne salutăm, schimbăm drăgălăşenii, îi cuprind palmele între palmele mele, mai trec câteva clipe, câteva priviri şi apoi gândul fuge în altă parte lăsând visul visat cu ochii deschişi fără continuare... Cred că va rămâne fără continuare şi în realitate... Aş putea fi trist din cauza asta dar încerc să nu fiu aşa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu