Durere de cap...

Pentru o destul de lungă perioadă scăpasem de problema asta. Dar azi, în drum spre serVICIU, gândurile au început s-o ia razna şi au lăsat în urmă o persistentă durere de cap.

Se pare că reuşesc din ce în ce mai bine să mă detaşez de problemele de la birou după ce plec din firmă. Prin urmare, nu m-au deranjat gânduri legate de facturi sau cine ştie ce alt aspect legat de job deşi azi dimineaţă am început munca cu o treabă pe care nu-mi face deloc plăcere s-o rezolv.

Care a fost conţinutul gândurilor? A fost un amestec de amintiri, trăiri, vise moarte, speranţe...

Eram, aparent inexplicabil, trist... Apoi mi-am dat seama că vara, indiferente la dorinţa mea de a ascunde amintiri sub preş, gândurile fug către vara 2004 (când viaţa părea frumoasă), către vara 2005 (când visele agonizau, urmând să moară curând), către verile 2008- 2009 (amintiri despre Tatiana Stepa, despre Folk You, despre Iron City), către ultima zi în care am vorbit cu ea şi către ultima zi în care am văzut-o, către faptul că, timp de 6 ani, am fost convins că nu-i place la mare, crezând copilăreşte în poveştile spuse de ea, către bănuiala că, de data asta, a plecat definitiv depărtându-se de mine atât în mediul real cât şi în mediul virtual, către dorinţa mea de a face suportabilă această depărtare şi către dificultatea cu care uneori îmi pun în practică dorinţa... Recunosc, uneori mi-e greu să nu mă gândesc la ea, să nu vorbesc sau scriu despre ea, să nu-i confund profilul sau chipul cu al unei trecătoare oarecare... Într-o oarecare măsură e firesc să se întâmple aşa pentru că perioada aceea a scrijelit urme adânci în mine... Dar zău că am nevoie să mă gândesc mai degrabă la ziua de mâine şi la felul în care aş putea să mi-o fac mai frumoasă...

La Victoriei mă gândeam să mă opresc la automat să iau un RedBull dar o combinaţie de factori (e-mail-ul de la Victor, incompatibilitatea dintre ameliorarea TAG şi consumul de cofeină, convingerea căpătată în ultimele luni cum că RedBull este o falsă soluţie pentru starea de tensiune, faptul că mi-am mai destabilizat cândva bugetul exagerând cu consumul de RedBull, faptul că metroul s-a grăbit să intre în staţie nemailăsându-mi timp de gândire) m-a făcut să-mi "uit" gândul şi să bifez cu succes a zecea zi în care, cu excepţia micilor porţii de alcool din dulciuri, am ocolit atât cofeina cât şi alcoolul...
Ştiu, anticipez, ziua încă nu este terminată... dar nu cred să mă răzgândesc până la miezul nopţii şi nici mâine seară când am de gând să revin în Iron City şi să văd cum mă simt pe acolo consumând doar suc. :))

Nu pot spune că este extrem de supărător dar durerea de cap persistă...