joi, 30 septembrie 2010

Restituiri 4- Vama Veche 2009

Pentru că în următoarele zile nu cred că va apărea vreun eveniment despre care să fiu tentat să scriu mult, îmi propun să public jurnalul zilelor petrecute în Vama Veche în toamna 2009.

Baza va fi constituită de însemnările făcute în acele zile, de fotografiile şi filmările făcute. Pe lângă acestea vor apărea şi actualizări legate de gândurile de atunci. Actualizările vor fi evidenţiate astfel încât să se poată face diferenţa dintre felul în care vedeam atunci lucrurile şi felul în care le văd acum. Cu italic redau textul original de pe notesul meu, cu bold apar actualizările. Voi păstra regula asta pentru toate postările pe tema Vama Veche 2009.


4 septembrie 2009

7:15- mă trezesc pe 18 grade în cort, tot atâtea erau şi când am adormit, pe la 2:00. E soare, pe cort am din nou mari picături de apă. Probabil rouă, nu cred să fi plouat...

Ieri, spre seară, s-a strâns cortul din faţă (Nicky, Varvara şi Horia). Mă obişnuisem cu năstruşniciile lui Horia. Cred că o să-mi lipsească.

Tot ieri a apărut prietenul unei tipe care are pe chip ceva din trăsăturile Roxanei. Am remarcat asemănarea din prima zi. La început aveam o senzaţie nasoală când o vedeam.

8:40- 28 de grade în cort, să vedem cât e afară. Sub supratendă pare să urce la 30 de grade. E vremea de ieşit afară... Puţin timp după ce am ieşit am terminat chestionarul de la T.

Între 9:00- 17:00 temperatura a oscilat între 30- 40 de grade. În cort, pe la prânz, aveam 5- 6 grade mai mult ca afară. Multe băi, multă plajă. A mai dispărut un grup de lângă mine, grupul ruşilor (sau cehi sau ce or fi fost).


Apa a avut azi foarte multe alge.

Un tip care lucrează cu omuleţii verzi mi-a dat un fluturaş de-al lor. Lăsând la o parte faptul că nu prea ai ce deşeuri electrocasnice să reciclezi ca vamaiot (aici, acum) mi se pare fain că oamenii sunt dezinhibaţi abordând atât nudişti cât şi non-nudişti. Ar fi fost interesant să se fi adaptat specificului local şi, în locul acelor costume verzi, să-şi fi vopsit pielea în verde.

De mâncat am mâncat la Dor de Vama Veche şi am senzaţia că ficatul nu era prăjit doar în ulei. Mi s-a părut că văd diferite inserţii vegetale pe care am încercat să le dau deoparte. Oricum, porţiile lor sunt mari. După ce am mâncat ficatul nu am mai putut mânca decât jumătate din cartofi... Aceştia erau curaţi.

Tipa cu chip de Rox mi se pare din ce în ce mai asemănătoare cu aceasta. Poate şi din cauza sânilor la fel de finuţi... Tipa se pare că, alături de prietena ei, înoată bine... Iar m-am simţit aiurea privind-o...

Actualizare :profit de ocazie pentru a nu îi dedica din nou ei o postare specială în care să povestesc cum a evoluat iluzia de Rox în Vamă şi despre visul avut acum câteva zile.

Vreau să spun că, la două luni după întoarcerea mea din Vamă, am întâlnit-o (povestea, aici) şi am aflat că a fost şi ea la mare. Ei bine, din când în când îmi amintesc faza asta şi, câteodată, sunt destul de furios pe mine pentru că nu am recunoscut-o acolo pentru a demonstra că nicio formă de agresivitate fizică (psihic, din păcate, ne-am agresat reciproc de-a lungul anilor) nu poate exista între noi în ciuda faptului că lipsa hainelor ar fi putut să o facă să se simtă mai vulnerabilă. Totuşi, nimic nu garantează că ea a fost într-adevăr acolo. Sunt şanse egale să fi fost ea sau să o fi confundat eu. Mi-ar plăcea, deşi nu ştiu la ce mi-ar folosi asta, să aflu sigur dacă a fost sau nu a fost în Vamă, la câteva corturi distanţă de al meu. Mi-ar plăcea parcă e prea puţin spus. VREAU SĂ ŞTIU dacă a fost acolo. Doar că nu ştiu ce-aş putea face pentru a afla... Mă întristează uneori chestia asta. :( Ultima dată m-a stăpâni acest vreau să ştiu în sâmbăta abia trecută...

Iar visul de acum câteva zile, de un absurrrrrd oarecum amuzant arăta cam aşa... Sunt la birou şi mă trezesc că intră ea zâmbind. Instantaneu preiau şi eu ştafeta zâmbetului şi, extrem de sincer, îi spun "Nu-ţi imaginezi cât mă bucur să te văd!" iar ea răspunde
zâmbind în continuare cu "Şi eu mă bucur. Am venit să te întreb dacă găsesc la tine un Internet Explorer." apoi eu o întreb ce versiune preferă şi visul se încheie.

De ce consider visul absurd? Pentru că am convingerea că ea nu o să-mi (mai) zâmbească niciodată, deşi mi-aş dori să facă asta. Pentru că am convingerea că ea nu vrea să mă revadă. Pentru că se pricepe suficient la calculatoare încât să întrebe de un Windows, nu de o componentă a lui.

Seara a doua de Stufstock... Înainte, un nou episod din seria seamănă cu... De data asta un chip de Saşa ceva mai tânără... Asta aşa, că tot există acea terasă cu numele ei...

Puţin mai târziu sunt aproape convins că l-am văzut pe Claudiu. Prima dată, când l-am văzut trecând spre intrarea Stufstock cu două izoprene în mână, îmbrăcat în tricou roşu, am ştiut că-l cunosc dar nu mi-am dat seama cine e exact decât câteva secunde mai târziu pe când el se pierduse în mulţime.

Mai târziu, în timpul recitalului Ovidiu Lipan Ţăndărică, eu fiind destul de aproape de scenă, aruncându-mi ochii peste chipurile din public cred că l-am văzut din nou în zona sunetiştilor.

video





Chiar dacă mi-ar fi trecut prin cap să-l sun, nu-mi notasem numărul lui. Prin urmare, cu întârziere, chiar dacă ai fost sau nu acolo, te salut, Claudiu!

Şi uite aşa apar în jurnalul şederii mele în Vamă Claudiu şi Claudia... Interesantă coincidenţă! :)

A doua trupă a serii, Rain District, afirma că are pentru prima dată în faţă aşa mult public.


video

A patra trupă, Snails din Chişinău, a reprezentat pentru mine, ca şi alte trupe din Republica Moldova (vezi Gândul mâţei la Maratonul Preoteasa 2007), o surpriză plăcută.

video


După Snails intră Trooper, trupă faţă de care am ceva resentimente (sunt din Târgovişte, au avut concert în Preoteasa peste acel concert Ovidiu Crăciun).

Mai devreme, două priviri "indiscrete". Explic: "sunt însemnări personale, nu sunt ziarist".

În ciuda resentimentelor, m-am bucurat de spectacolul fain oferit de public. Cred că am înregistrat mai mult ca la alte trupe. Şi nici nu-mi aminteam că Trooper au şi texte în română...







Au intrat apoi Celelalte cuvinte. I-am ascultat mai puţin atent, fie de la toaletă, fie de pe fâşia de plajă apropiată de mare, aproape adormit.



După recitalul lor m-am retras spre cort. Aici, surpriză! Crescuseră o grămadă de corturi, al meu aproape pierzându-se în mulţime. Am senzaţia că azi şi mâine nu voi avea unde să fac plajă lângă cort. Nu cred că am mai mult de 50 cm distanţă pe fiecare latură faţă de cortul următor. Reconfirmare a faptului că Vama se strică în week-end când, odată cu aglomeraţia, începe să se audă mai des "p*** mea!"

Actualizare: Aici poate s-ar cuveni să spun câteva vorbe despre motivele pentru care se dezbracă oamenii în Vama Veche. Îmi amintesc de două tipuri de oameni, pentru fiecare auzind atunci câte un individ vorbind despre asta (asta aşa, ca să nu spună cineva că inventez :D).

Unii se dezbracă pentru plăcerea de a simţi aer, nisip, apă, soare pe întreg trupul (spunea unul "e foarte fain! am făcut baie în fundul gol pentru că aici se poate").

Alţii se dezbracă parcă pentru a demonstra ceva, nu ştiu ce, nu ştiu cui (aici aş da ca exemplu o tipă care, în seara sosirii ei, remarca
vizibil iritată faptul că "ăştia stau în p*** goală", de parcă nu ar fi ştiut că în Vama Veche se practică nudismul iar a doua zi... se dezbracă la rândul ei lăsându-mi impresia că face asta mai degrabă din teribilism decât din plăcere).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu