duminică, 10 octombrie 2010

Casual Friday...

A trecut o seară de vineri în care, mai degrabă întâmplător, am ajuns să lămuresc nişte lucruri...

În ultimele trei ocazii pare să fi dispărut orice logică legată de momentul în care am întâlnit-o...

În ultimele trei ocazii pare să fi dispărut orice logică în legătură cu reacţia mea...

În ultimele trei ocazii mi-am dat seama că nu mai am ce să-i spun...

În ultimele trei ocazii am trecut de la o reacţie emoţională violentă la o reacţie foarte puţin intensă...

Am avut ocazia să-mi dau seama că nu mă mai simt irezistibil atras de ea, din atracţia de dinainte rămânând doar interesul pe care încă mi-l stârneşte cea care, cu jumătate de deceniu în urmă, accepta cu greu să planificăm întâlnirea în care aveam să-i dau ultimele fotografii pe care le mai aveam făcute într-o plimbare de-a noastră prin munţi...

Interesant e că ultimele întâlniri au avut loc în seri de vineri când ea purta acel rucsăcel Solitaire care mă intrigase prin lunga lui durată de viaţă... Dar am ajuns să-mi explic şi chestia asta... Nu are cum să moară repede un rucsăcel de oraş purtat maxim 3 zile pe săptămână, în zilele libere şi în casual friday... Nu are cum să se compare cu rucsăcelul meu purtat minim 5 zile pe săptămână, uneori în condiţii dure (o zi la -20 de grade pe munte, o zi prin ploaie şi noroaie, bine stropit de bicicletă, periodică supraîncărcare).

Dacă această sfâşietoare perioadă din trecut produce pe zi ce trece mai puţine emoţii rămâne de văzut ce fac cu prezentul (în care sunt nemulţumit de relaţiile superficiale atâta vreme cât, printre ele, nu se strecoară şi o relaţie profundă) şi cu viitorul în care, îmi place să cred, va reveni în viaţa mea o relaţie profundă pe care, din păcate, încă nu ştiu cum să mi-o apropii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu