Inutil...

Aş fi vrut să scriu o poveste frumoasă azi... O poveste despre locuri noi, oameni noi, zâmbete...

Totuşi, ajuns acasă, stând (nu e prima dată şi... mă înfurie asta de fiecare dată) la uşă minute bune până mi s-a deschis, mi-am dat seama că toate insulele de frumos din viaţa mea rămân inutile atâta vreme cât după fiecare insulă de bine se confirmă o presupunere de veste proastă sau urmează momente care trimit în uitare tot ce părea bun sau constat că situaţia mea generală tot proastă rămâne...

Nu ştiu ce aş putea să fac pentr a ajunge ca insulele de bine să se transforme în continente sau oceane de bine... Motiv pentru care, pentru o vreme, deşi ar putea să nu fie cea mai bună soluţie, îmi propun să revin la viaţa simplă de acum câţiva ani în care nu ştiam decât job şi casă... Fără amici şi prieteni, fără relaţii, fără pseudorelaţii, fără aşteptări neconfirmate, fără dezamăgiri...

Vă salut!