Folk Frate de criză sau Speranţa moare ultima...

După cum deja ştiţi, clubul Iron City are probleme, motiv pentru care, de luni începând, stă închis...

Azi, în seară de Folk frate, am trecut pe la 20:00 pe Blănari. Clubul era închis iar Bodi am avut senzaţia că este prin zonă. Mi-a fost jenă să-l abordez dat fiind că nu puteam schimba cu nimic situaţia tristă în care se afla Iron City, "copilul" său.

Ajung acasă trist, mă învârt puţin în jurul cozii apoi intru pe internet. Aici, surpriză! O referire la un eveniment Facebook care se petrece pe Blănari 21. Îmi reactivez contul de Facebook. Intru pe eveniment, nu înţeleg nimic dar, pentru că era deja 10 noaptea, regretam un pic că nu am rămas în zonă pentru a urmări cum evoluează lucrurile. Intru şi pe messenger şi sunt abordat de Ioana care-mi recomanda să merg la Folk frate dacă pot pentru că oamenii fac revoluţie pentru a opri desfinţarea clubului.

Cuget un pic apoi decid să plec acolo, deşi nu aveam nici cea mai vagă idee ce voi găsi. Era târziu aşa că am lăsat baltă autobuze şi tramvaie. Am mers la un bancomat, am scos nişte bani (rămăsesem în pană de numerar) apoi am zărit un taxi cu care am plecat spre centru.

Eram prea emoţionat ca să mă mai şocheze faptul că şoferul mi-a declarat senin că nu ştie unde e strada Blănari după care m-a întrebat pe unde vreau să mergem. Chiar m-am simţit bine pe traseu vorbind cu şoferul de biciclişti, motociclişti, poliţişti cu foamea în gât şi alte probleme de actualitate.

Ajung pe la 11 noaptea şi-l zăresc pe Orhan în faţă la Club A. Presupuneam că oamenii din Folk frate sunt şi ei pe aproape aşa că am mers spre Iron City în speranţa că voi găsi uşa deschisă şi voi auzi muzică de jos. Nu era aşa. Pe uşă era un bilet cu două numere de telefon.

Mă întorc spre Orhan, îl întreb dacă ştie ceva şi-mi spune doar că Iron City e închis. Acum e acum! Ce fac?

Revin la uşa Iron City şi sun pe unul dintre numerele afişate. Nu ştiu cu cine am vorbit, poate cu Bodi, poate cu Mysha. Mi se spune că se ţine o cântare "de cabană" într-o cârciumă care se vede din strada Covaci. Cer detalii, sunt îndrumat cu răbdare şi... iată-mă pornind într-acolo.

Ca teleghidat, intru în curte, cobor scările şi deschid exact uşa care dădea în sala unde se reuniseră Folk fraţii. Am mai prins cam o oră de cântare. Atmosfera era plăcută, echipa Folk frate zâmbea dar pe faţa lui Bodi se citea tristeţea.

Am reauzit cântece obişnuite precum Broasca ţestoasă, Ochiul dracului, Pseudofabula...

După cântare, Mysha mi-a povestit că seara asta a fost provocată de Bianca (ibibianca pe youtube, merită!), iniţiatoarea evenimentului Facebook. Era frumos dacă îi mulţumeam pentru iniţiativă când era la doi paşi de mine dar... dacă nu acolo, măcar aici să-i mulţumesc! Când au văzut Folk fraţii că "nebunii" vin la club s-au anunţat şi ei. Odată adunaţi acolo, au pornit în căutarea unui bar unde să poată cânta după care, pe o bucată de hârtie şi cu un pix găsit întâmplător la cineva, au lăsat mesaj pe uşă la Iron City. Şi aşa, datorită unui şir de coincidenţe norocoase, am ajuns şi eu la ediţia Folk frate de criză.

Vestea bună e că Folk frate nu moare dar... toţi speră să renască tot în Iron City. Până la apariţia unui anunţ clar pe IronCity.ro oamenii spun că mai putem spera. Prin urmare, sper...

Precum Edi cu aproape doi ani în urmă, şi Mysha mi-a sugerat să nu stau singur, moment în care am ajuns la masă cu el, cu Carmen (cred), Bodi, Jonnie şi încă cineva...

De dimineaţă Mysha va anunţa pe blogul Folk frate ce s-a întâmplat în seara asta. Urmăriţi-le în continuare blogul în speranţa că vor apărea noutăţi îmbucurătoare! Ni se promit şi câteva poze! :)

Îmi pare bine că i-am revăzut, îmi pare bine că Ioana m-a convins să plec de acasă... A fost scurt dar frumos!

Mulţumiri! :)