marți, 28 decembrie 2010

Frumuseţea cere frumuseţe sau Pentru imagine...

După ce, într-o mulţime de împrejurări, am simţit că sunt respins datorită aspectului, percepţie pe jumătate subiectivă, pe trei sferturi obiectivă, zic eu şi... pot confirma cei ce mă cunosc, m-am gândit uneori ce şi cum pot îmbunătăţi la aspectul meu... Tot întorcând gândurile astea pe toate feţele am ajuns la concluzia că senzaţia că aş fi respins se trage şi de la autopercepţie dar şi de la... prostiile din capul meu, cum s-ar exprima cineva. Eu încă nu am decis dacă mă războiesc întâi cu imaginea sau cu gândurile aiurea (sau autodevalorizante) dar este posibil ca această postare să tranşeze cumva acest mic- mare conflict interior.

Acum, terminând cu poveştile, să vă povestesc ce detalii consider eu că aş putea îmbunătăţi şi în ce fel.

Câteodată, gândindu-mă la acest subiect al dracu` de sensibil pentru mine, mă examinez ori dinspre picioare spre cap, ori dinspre cap spre coadă (pardon, spre picioare, că doar nu-s siren! :D) pentru că, ştim cu toţii, până şi peştele tot de la cap se împute.

Să începem de la cap totuşi... Undeva sus de tot ar trebui să fie o cantitate decentă de păr. Ei bine, la mine nu mai e de mult timp o cantitate decentă aşa că aş putea lua în seamă sugestia unei tipe care (în glumă, cred) îmi spunea că, dacă tot mă plâng de părul puţin, aş putea să îmi las pe cap şi mai puţin păr, chiar deloc... Prin urmare, mi se sugerează să apelez des la o maşinărie de genul acesta.

Mai departe îmi dau seama că, uneori, mă enervează părul din nas... Ei bine, am mai întrebat eu în stânga şi în dreapta după ce am aflat de maşinăriile care te ajută şi în această problemă şi am aflat că aparatele sunt sigure şi îţi îmbunătăţesc într-o oarecare măsură aspectul. Totuşi, să nu uităm că părul din nas mai poate să cadă şi singur, când simţi miros de homeless! :)) Admiţând totuşi că oamenii fără casă încep să se spele, nu-ţi rămâne decât să-ţi alegi ce crezi că ţi se potriveşte din lista de aici. Oamenii spun că un Philips este o alegere bună.

Trecând la barbă, unora le este cunoscut obiceiul meu de a-mi lăsa barbă cu zilele sau chiar cu săptămânile, uneori. În aceste condiţii, când vreo ocazie specială sau simplul fapt că nu mă mai suport aşa mă obligă să pun mâna pe aparatul de ras, apelez la un aparat banal, cu 2- 3 lame (depinde ce am prin casă) cu care mă străduiesc să nu mă masacrez prea tare. În aceste condiţii, se pare că nu mi s-ar potrivi un aparat electric care, la o barbă veche, citesc că începe să ciupească.

Ajungând la dantură descopăr acum nişte chestii care-mi par aduse de extratereştri. Mă întreb cine ar dori să facă duş în gură... Mie mi se pare culmea amuzamentului să-ţi treacă prin cap aşa ceva. Totuşi, dacă ţi se pare interesantă ideea, aruncă-ţi o privire aici. Ai garanţie 5 ani la jucăria asta! Totuşi, dacă vrei neapărat să automatizezi şi spălatul pe dinţi, cred că o idee mai bună este să-ţi cumperi aşa ceva.

Mai jos ajungem la obişnuitele mele tricouri şifonate, cu urme de cleşti de la statul la uscat pe sârmă, mototolite, înghesuite printr-un sac sau rucsac. În vară, stând la plajă, am auzit de un tip care nu iese din casă fără să-şi calce tricoul... Tipul e cam maniac, zic eu! :D Totuşi, ar putea fi un exemplu de urmat... În aceste condiţii, deşi am depăşit termenul până la care îmi propusesem să-mi cumpăr un fier de călcat, am încercat totuşi să-mi dau seama cam ce i s-ar potrivi unui tip nepriceput care doreşte să calce fără să se chinuie prea mult şi în acelaşi timp fără să-şi distrugă hainele...

O staţie de călcat nu cred că mi se potriveşte. Este prea scumpă şi pare să arate ca un OZN.

Deşi nu mă tentează varianta asta, văd că cineva recomandă un fier de călcat folosibil şi în voiaj. Eu nu o să-mi cumpăr aşa ceva pentru că îmi pare o variantă cam rudimentară pentru acasă iar în voiaj... nu o să-l car niciodată! La munte nu este atât de important să ai hainele călcate iar la mare... ce să calc? Papucii sau slipul? :D

Prin urmare, am cercetat varianta fier de călcat cu aburi. Pentru că nu am de gând să îmi cumpăr fier de călcat din 3 în 3 luni, este clar că nu o să-mi iau ceva ieftin, în genul acestuia. Totuşi, nu sunt nici atât de ataşat de ideea de eleganţă încât să dau 400 lei pe aşa ceva. În această situaţie fac o medie şi-mi propun să cumpăr un fier de călcat care să coste undeva între 200- 300 lei.

Un fier de călcat la 209 lei, pentru un mediu mai sănătos, pare destul de tentant. Sistem anticalcar şi antipicurare. Nu calcă vertical. Pare uşor de utilizat chiar şi pentru începători. Ecologistul din mine l-ar lua!

Un Tefal la 230 lei pare de asemenea tentant. Totuşi, nu scrie nimic despre sistemul antipicurare în descrierea lui deci, dacă mă orientez strict după aceste descrieri, risc să-mi pătez hainele folosindu-l. Prin urmare, nu l-aş lua.

Dat fiind că un amic mi-a tot lăudat un fier de călcat Philips pe care îl foloseşte de peste 10 ani, cred că m-aş orienta către modelul acesta, tot ecologist, cu sistem anticalcar şi antipicurare. Culmea este că, din punct de vedere al preţului, se află exact la jumătatea intervalului pe care sunt tentat să-l iau în seamă, 250 lei.

Totuşi, după părerea mea domeniul fiarelor de călcat este unul mai degrabă feminin. Din acest motiv, dacă vreo femeie are bunăvoinţa să-mi dea un sfat competent pe tema asta voi citi cu interes.

După ce găsesc o soluţie decentă pentru a introduce în înghesuiala din cameră o masă de călcat o să mă gândesc din nou la ideea de a cumpăra un fier de călcat. Asta în ciuda "încurajărilor" gen Tu eşti sigur că o să-l şi foloseşti? :))

Cine ştie? Poate haina chiar îl face pe om...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu