Biclă resuscitată, aştept primăvara! :)

Nu prea am avut starea potrivită pentru a scrie pe blog în ultimele zile. M-am lăsat dus de tentaţia odihnei, de reparaţia bicicletei, de problemele de serVICIU (de aproape două săptămâni trăiesc o situaţie care mă înfurie rău de tot la birou dar... sper să ies cu bine din ea şi să revin la interesele mele care se cer satisfăcute), de imaginea iernii (zăpada îmi place dar vântul şi gheaţa de pe trotuare nu-mi plac), de amintiri despre care îmi propuneam să şi scriu dar nu apucam, de proiectatul bilanţ al lui 2010, de lista de dorinţe pentru 2011, listă pe care am aşezat vreo 49 de vreau să...

Totuşi, pornisem să scriu despre bicicletă... Ei bine, după câteva luni în care a stat cuminte rezemată de dulap a venit vremea reparaţiilor... Daniel, pe la finalul anului trecut, într-un raid prin magazinele de biciclete, a cumpărat şi cele de trebuinţă pentru bicla mea.

A venit şi ziua de 1 ianuarie 2011 când ne-am apucat de reparat şi am adus bicicleta într-o stare care o face numai bună de încălecat. Deşi bicicleta e veche, arată destul de jalnic şi, teoretic, nu mai merita să bag prea mulţi bani în ea am ales să cumpăr frâne v- brake bune (din cele citite pe site-urile de specialitate Avid Single Digit 5 părea o alegere foarte bună), manete noi şi... să sper că este rezolvabilă şi problema cu jocul din ghidon.

Pentru că de ceva timp mi-am propus să învăt şi eu câte ceva despre reparaţia bicicletei, îi spusesem lui Daniel că vreau să fiu acasă când îmi schimbă frânele pentru a vedea ce e de făcut. Când ne-am apucat de treabă am cerut să mi se spună ce e de făcut după care să încerc eu să fac treaba. Am constatat că frânele vechi s-au demontat destul de uşor (deşi lipsa mea de îndemânare la capitolul mânuit chei şi inbusuri s-a făcut simţită) dar când a venit vremea să le montăm pe cele noi am lucrat mai puţin şi am observat/ cerut explicaţii mai mult. După cum mă aşteptam, reglajele relativ fine i-au solicitat din plin nervii lui Daniel, motiv pentru care, după reglarea frânei pe faţă, am sugerat să o lăsăm pe cealaltă pe altă dată. Până la urmă ne-am mai chinuit un pic şi, ca bonus, m-am trezit şi cu jocul din ghidon rezolvat. Dacă nu era gheaţă pe stradă, duminică am fi scos bicicleta la plimbare pentru un mic test post-reparaţie. Pentru că părea destul de alunecos, am ales până la urmă să stăm în casă în aşteptarea unor zile mai calde care să usuce strada. De aici titlul postării... :)

Cu ce probleme ne-am confruntat? Au fost câteva...

-Lipsa sculelor potrivite nu ne-a permis să tăiem într-un mod profesionist teaca şi cablul.
-Căpăcelele metalice montate în capăt de teacă ne-au enervat puţin pentru că, deşi frâna era nouă şi bună, cauciucul din acele căpăcele făcea ca totul să meargă ca şi cum aş fi avut montate nişte frâne antice. Problema s-a rezolvat după ce am acţionat de câteva ori frâna, acţiune după care acel cauciuc a cedat suficient de mult încât să lase cablul să circule.
-În punguţa frânei am avut neplăcerea să găsim acele mici ţevi metalice în forma sfertului de cerc suficient de prost concepute încât cablul să intre în ele într-o poziţie uşor ciudată. Tot acele ţevi erau atât de aiurea dimensionate încât a trebuit să renunţăm la căpăcelul din capetele tecilor care intrau în ele.
-Despre saboţii vânduţi la pachet cu frâna am aflat că sunt destul de slabi dar momentan nu mă pronunţ cu privire la calitatea lor. Voi merge şi, când va trebui să-i schimb (încerc să contorizez câţi kilometri voi pedala până atunci) voi aprecia dacă au fost buni sau slabi. Oricum, planul meu este să cumpăr şi nişte saboţi profesionali, care reacţionează bine şi pe vreme umedă, ceva de genul celor de aici.
-Am constatat că am roţile destul de descentrate motiv pentru care cursa manetei de frână este suficient de lungă încât să nu fiu nevoit să merg cu roţile înfrânate.
-Reglaje au trebuit făcute din toate părţile posibile (şurubelul de pe braţul frânei, sabot, şaibele de pe sabot, filetul de la maneta frânei, inbusul care fixează cablul pe braţul frânei)

Cam asta am avut de spus. Mi-ar fi plăcut să am şi poze cu frânele vechi şi cu cele noi dar... nu am apucat să fac poze. Poate cu altă ocazie...

Şi dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici meritaţi un premiu. Mai jos aveţi filmarea făcută de George Hari Popescu în prima plimbare în grup din 2011, plimbare făcută de vreo 35 de curajoşi chiar pe 1 ianuarie.



Profit de ocazie pentru a reaminti că George Hari Popescu şi a lui Ciclopromenadă nocturnă m-au reapropiat de bicicletă în toamna 2009. Pentru mine a însemnat mult acea plimbare...