Ciclopromenada 3 (11- 12 septembrie 2009)

Aud de la Daniel zilele trecute că se pune de-o plimbare de noapte cu bicicleta prin Bucureşti. Îi spun să-mi verifice şi mie un pic bicicleta pentru că am de gând să merg cu ei. Mă sună joi să-mi spună că mi-a scos-o un pic la plimbare şi că e bună de folosit vineri seară.

Se face vineri, ajung acasă, Daniel primeşte pe messenger adresa paginii unde se povestea mai exact despre ce era vorba (vezi aici). Citesc şi eu şi înţeleg. Într-o oarecare măsură bănuiam că de o astfel de acţiune este vorba. Sună bine, mă gândesc că vor fi cel puţin 50 de biciclişti în plimbare.

Pe la 22:30 coborâm cu bicicletele în faţa blocului. Daniel o sună pe Ruxandra (cea care-l anunţase pe el) să stabilească exact locul întâlnirii. Pedalăm lejer doar noi doi până la Bucur Obor. Aici deja erau o parte din cei cu care am pedalat mai departe. Curând au apărut şi ceilalţi. Am pornit mai departe pe Calea Moşilor 7 oameni (Ruxandra, Alex, Octav, Daniel, Radu, eu şi încă un tip căruia nu i-am reţinut numele; în fotografie lipsesc eu).

Aproape de ora oficială de întâlnire ajungem pe Str. Franceză unde deja erau adunaţi o grămadă de biciclişti. La intrarea pe Str. Franceză (sector aflat în şantier, destul de nepotrivit pentru pedalat) nişte agenţi de pază de la Shelter Security încearcă să ne convingă că au ordin (din partea cui?) să nu ne mai lase să trecem pe acolo. Nu ne-am lăsat intimidaţi.

Stăm grupaţi cei şapte aşteptând plecarea în traseu anunţată pentru miezul nopţii. Între timp o reprezentantă a organizatorilor prelua date despre participanţi. La următoarea Ciclopromenadă se pare că vom fi anunţaţi pe e-mail dacă am acceptat asta.

Aproape de miezul nopţii întoarcem bicicletele spre Calea Victoriei şi pornim în traseu. Înainte de asta, o nouă poză. Apare un tip care mă încurajează să-l fotografiez. Plăcută surpriză, un coleg de servici, Gabi (foto).

S-a mers grupat şi am constatat cu plăcută surprindere că, în ciuda aglomeraţiei, fiecare avea grijă să-i incomodeze cât mai puţin pe cei care pedalau în jurul său. Fiind la rândul meu participant la acţiune şi având de pedalat de cele mai multe ori mi-a fost greu să surprind în fotografii momentele importante. Cred că era faină imaginea sutelor de biciclişti trecând Dâmboviţa şi cotind apoi spre Piaţa Unirii. În intersecţiile în care prindeam semaforul pe roşu încercam să mai fac câteva fotografii. Le mulţumesc celor care m-au ocolit în caz că le stăteam în drum şi celor care îmi permiteau să mă reintegrez în coloană după ce fotografiam.

Ajungem la primul punct de regrupare, în faţa Parcului Tineretului. Până aici, aproximativ 2,5 km parcurşi. Continuăm pe Şincai şi aici înţeleg că a existat un incident cu o tanti şoferiţă care ţinea o mână pe ţigară şi alta pe telefonul mobil încercând în acelaşi timp să se încadreze în trafic. A apărut poliţia dar singura cerinţă a fost să încercăm să ocupăm doar o bandă. Cerinţa mi se pare de bun simţ. Mai târziu am aflat din ştirea de la Pro TV că s-ar fi impus să autorizăm acţiunea, beneficiind astfel de escortă din partea poliţiei. Organizatorul a spus că a preferat să pedalăm relaxaţi, fără escortă. Într-o intersecţie un poliţist pe motocicletă ne-a permis câtorva dintre noi să trecem pe roşu, prin poziţia lui blocând maşinile care urmau să se angajeze în intersecţie. Mulţumiri!

Până în Piaţa Alba Iulia s-au mai adunat 3 km (5,5 km total). Aici a fost următoarea regrupare. Deşi pe Bd. Unirii se propusese să mergem pe banda de biciclete, existenţa maşinilor parcate aiurea i-a făcut pe organizatori să ne sugereze coborârea pe şosea la următorul semafor. Trec pe lângă Gabi, acesta mă opreşte şi mă-ntreabă dacă am pompă. Din păcate pompa mea s-a dovedit nepotrivită pentru camera cu probleme.

Ajungem în Piaţa Alba Iulia, ne regrupăm. Organizatori, presă, poliţişti stăteau de vorbă despre această acţiune.

Continuăm spre Piaţa Unirii, segment pe care am remarcat incidentul de care povesteam într-un comentariu pe blogul lui George. Din acea intersecţie până în Piaţa Universităţii am pedalat singur, rămăsesem departe de grupul lângă care pedalam probabil pentru că am căscat ochii prea mult timp la acel incident despre care văd că nu pomeneşte altcineva.

Următorul popas a fost în Piaţa Victoriei. În faţa guvernului un poliţist aştepta să ne adunăm un grup apoi bloca circulaţia pentru a ne putea lipi de grupul de biciclişti deja strâns în mijlocul pieţei. Până aici am mai adunat 7 km, totalizând 12,5 km.

Continuăm şi mai adunăm 3,7 km până la Casa Scânteii (total 16,2 km). Aici s-au făcut poze, unii (probabil cei cu biciclete uşoare) au ridicat bicicletele deasupra capului. George a încercat un discurs care nu prea s-a auzit.

Înainte de plecarea de la Casa Scânteii Octav ajuta un ciclist să-şi repare o pană. Cu el m-am regăsit des pe parcursul ciclopromenadei. Tot aici au existat oameni care au distribuit apă minerală.






Întoarcerea a fost simplă. Parcă ne-am întors mult mai risipiţi decât ne-am dus. Oricum, aproape tot drumul am pedalat în preajma unui grup, inclusiv pe final, aproape de Muzeul de Istorie.



A fost o ieşire faină după mult timp în care nu mă mai urcasem pe bicicletă. Eram înapoi pe Str. Franceză pe la 3 noaptea. 3 ore de pedalat lejer, cu popasuri. Total aproximativ 23 km. Undeva spre ora 4 ajungeam acasă după ce am pedalat din nou singur începând cu Piaţa Unirii. Nu am fost atent încotro o luase grupul care urma să ajungă în zona Iancului. Undeva pe Decebal mă sună Daniel. El ajunsese deja acasă, părăsind ciclopromenada împreună cu Alex şi Ruxandra undeva în zona Herăstrăului.

Sâmbătă am dormit aproape toată ziua. M-a obosit un pic plimbarea... Dacă adun şi drumul de acasă până-n Str. Franceză (9 km) şi de aici înapoi acasă (9 km) constat că a fost o noapte în care am pedalat vreo 40 km.

Cică ar fi fost cam 500 de participanţi. Foarte posibil, eram cu adevărat mulţi. Ca elemente deosebite pe parcursul traseului ar mai fi de amintit:

-Cei întâlniţi de-a lungul traseului care nu înţelegeau de unde venim, unde ne ducem şi ce câştigăm din treaba asta (genul de oameni care merită compătimiţi pentru că nu vor afla niciodată ce satisfacţii avem noi când pedalăm)

-O grămadă de femei frumoase pe biciclete

-O domnişoară care a fost certată de un tip mai în vârstă pentru că a mers cu căştile în urechi: "când mergi cu oameni frumoşi, aşa cum suntem noi, scoţi căştile din urechi". Mă declar de acord cu ideea...

-Un cuplu pe o bicicletă tandem

-Un tătic care agăţase de bicicletă căruţul în care stătea copilul

-Familii pe bicicletă

-Am fost destul de numeroşi şi la sosire, în ciuda faptului că o parte din participanţi s-au retras către case înainte de final.

-După Ciclopromenadă sunt tentat să salut bicicliştii cu care mă întâlnesc pe stradă.

Cam asta a fost! :)