Sâmbătă, pe la 19:00, după reprizele de somn postciclopromenadă, am ieşit din nou cu bicicleta pentru vreo 90 de minute de pedalat. Pentru că era târziu m-am îndreptat spre parcul Cuza. Pe un colţ al acestuia (cel dinspre staţia de metrou Titan) o formaţie de peruani şi ecuadorieni îşi promova muzica. Pe celălalt colţ, la bustul lui Cuza, muzică populară în acel amfiteatru construit în ultimii ani.
La retragerea către casă am ocolit un pic şi am trecut pentru prima dată cu bicicleta pe strada ei... Mi se pare important să notez ce simt în situaţiile care au legătură cu ea. Ei bine, aruncându-mi o scurtă privire la blocul ei, am surprins un gând de genul "Cineva dintre noi trebuie să moară; ori eu, ori ea". Nefiind un gând ultimativ gen "trebuie să moară ACUM" încerc să-l prelucrez un pic rezultând o poveste gen "Dat fiind că nu suntem împreună este greu de presupus că am putea muri accidental în acelaşi timp. Prin urmare, pare logic ca unul dintre noi să-i supravieţuiască celuilalt."
Încerc să fac din gândul iniţial un gând neagresiv...
Revenind la bicicletă, aseară am pedalat cam 15 km. Cu cei 40 de noapte se adună 55 km. Destul de bine pentru prima zi de mers cu bicicleta din 2009.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu