A sărbători, sărbătorire...

Era joi seară, 6 ianuarie 2011... Cu un an în urmă mă pregăteam pentru o seară în care încercam să combin obişnuinţa cu, teoretic, utilitatea... Eram obişnuit să merg în Iron City dar am considerat că poate fi util să merg în altă parte înainte... Am considerat atunci, nu am mai considerat acum... Iar în Iron City nu aveam cum să merg pentru că, din cele scrise de Mysha zilele trecute, e în renovare (cred că din cauza asta Ză` Duff cântă în Wings vineri)

Ei bine, joi, zi de muncă, continuare a mizeriei care-mi picase pe cap pe 28 decembrie 2010. Supradoză de furie. Senzaţie de presiune din toate părţile. Toţi par să se dea şefi şi să aibă pretenţii. Nu mai avusesem de mult senzaţia că orice aş face e prost făcut sau cel puţin se găseşte unul care să considere că i se cuvine să judece, individ care să sugereze că nu e bine ce fac...

În sfârşit, se termină programul, mai aveam mult de muncă dar eram EPUIZAT... Câteva vorbe schimbate cu şeful (pe care, de vreo 3 ani, aproape că-l urăsc), pleacă, rămân... Zâmbesc o clipă citind o glumă apoi CAD. Am avut nevoie de aproape o oră până să mă pot opri din PLÂNS şi să pot pleca spre casă... AJUN DE CRĂCIUN DECI...

Ajung acasă... alte bocete... Sărbătoresc oamenii, nu glumă...

-Ţi-e rău?
-Lasă-mă în pace!

Eu mi-am imaginat alt gen de dialog... Înţeleg într-o oarecare măsură ce se întâmplă pentru că am trecut şi eu prin asta... Am gestionat greu perioada aia şi încă mă resimt, chiar dacă în foarte mică măsură... Dacă nu am găsit soluţia perfectă pentru mine ce aş putea sfătui pe altcineva? Dilemă mare...

Tac, sunt trist dar încerc să-mi văd de viaţa mea...

Vineri, sunt în continuare furios la birou... Dimineaţă îmi propun să scriu câte ceva pe blog (pentru că adunasem sentimente negative şi de acasă) şi să scriu un e-mail unei domnişoare frumoase. E-mail-ul era mai important aşa că, după ce l-am trimis, m-am apucat de muncă ceva mai bine dispus.

Aud o vorbă care m-a înfuriat şi mai tare, moment în care am încercat să nu mai deschid gura... Constat că nu are sens să încerc să fac un individ care consideră că i se cuvine totul să acţioneze corect în relaţia cu mine...

Eu, când eşti în concediu, trebuie, sau ar trebui, să muncesc mai mult decât munceşti tu DE OBICEI. Nu am putut decât să sugerez că nu ştie să-şi organizeze munca astfel încât sarcinile care pot fi amânate până mă întorc eu să le amâne. Am mai sugerat că, dacă aş avea o metodă prin care să cuantific munca, i-aş demonstra că nu munceşte mai mult ca mine nici măcar atunci când eu sunt în concediu... Am nişte seminţe de argumente dar... NU AI CU CINE SĂ VORBEŞTI!!!

ZI DE CRĂCIUN DECI... SĂ SĂRBĂTORIM!!!

Sună Putin, mă înfurie momentul, resping apelul, închid telefonul. Peste câteva minute îl redeschid (încerc să reduc starea de izolare) şi, deducând ce avea de transmis, îi scriu un sms urât care descria destul de bine starea mea la acea oră:

"Apreciez intenţia ta dar eu, fără a avea intenţia de a răni sensibilitatea cuiva, mai degrabă i-aş da m*** lui Moş Crăciun decât să sărbătoresc"

Mai devreme dădusem fără să vreau o veste bună unei persoane care, zic eu, merita cu totul altceva... Îmi pare rău atât pentru situaţia mea cât şi pentru faptul că o persoană cu care mai degrabă nu-mi face plăcere să interacţionez poate profita în continuare de slăbiciunile mele.

-Dacă lucrurile merg bine într-un an sau doi aş putea pleca din firmă.
-E bine. Dacă pleci peste doi ani atunci o să plec şi eu. Nu am de gând să preiau tot ce faci tu acum.

Seara, din nou acasă... Comunicarea merge impecabil...

-Ai de spălat?
-Dacă am avea unde să întindem ar fi şi mai bine.
-De acord cu tine dar eu te-am întrebat doar dacă speli pentru că am şi eu multe haine murdare.
-Dacă am avea unde să întindem ar fi şi mai bine.
-Da. Totuşi, nu asta te-am întrebat eu...

(...)

-Pune tu la spălat, am văzut că ai pornit apa la maşină. Eu spăl zilele următoare, cred că mă mai descurc până atunci.
-Nu am pornit-o acum, e pornită de câteva zile.
-Şi nu forţezi ceva la maşină dacă-i laşi presiune câteva zile? Ştiu că maşina nu mai are mult de trăit dar nu mi se pare normal s-o rogi frumos să se strice mai repede.

Genul de situaţie în care te simţi total neputincios. Înţelegi într-o oarecare măsură ce se întâmplă, de ce primeşti astfel de absurde răspunsuri dar... nu reuşeşti să accepţi sau să schimbi lucrurile...

Sâmbătă îmi văd de programul dimineţii apoi, după nu ştiu cât timp (chiar nu mai ştiu când a fost ultima sămbătă în care să fac asta), merg la birou şi, în vreo 4 ore de lucrat în linişte (de obicei nu am linişte pentru că mereu se găsesc măcar doi nemernici care să aibă ceva probleme personale de discutat, ceva glume urlate de făcut, ceva agitaţie de stârnit) şi de înjurat printre dinţi oamenii care au provocat situaţia, reuşesc să fac lumină într-un număr destul de mare de cazuri încurcate. 28 decembrie 2010- 8 ianuarie 2011. Nu am greşit cu nimic dar am avut de muncă ca în perioada sclavagistă... Şi încă mai am de muncă...

CRĂCIUN DECI... SĂ TOT SĂRBĂTOREŞTI ÎN SITUAŢIA ASTA...

Duminică. De vineri nu mai accesasem internetul în interes personal. Am avut internetul căzut şi acasă dar au rezolvat azi dimineaţă cei de la RDS după ce făcusem noi sesizarea aseară, târziu. Mi s-a părut destul de competent omul cu care m-am auzit azi, om care mi-a explicat că se încurcaseră nu ştiu ce porturi în serverele lor... Bine că s-a rezolvat! Altfel nu puteam nici acum să scriu...