Săptămână blegoasă

Săptămâna trecută, marţi, în timpul concertului Maria Gheorghiu, am inaugurat o nouă prelungită săptămână blegoasă.

Acum, deja plictisit de genul ăsta de stare, sper să nu trec şi în următoarea săptămână purtând blegoşenia după mine.

Cam cum s-ar descrie perioada prin care trec, perioadă căreia nu-i găsesc ca explicaţie decât acel deadline pe care-l fixasem cândva pe 30 aprilie pentru un proiect important pe care, mă gândesc acum, nu voi reuşi să-l finalizez niciodată?

Multă cofeină, poftă de mâncare lipsă, o lipsă totală de chef la trezirea din somn, mişcări mai leneşe decât de obicei, renunţare la concerte, succes doar în respectarea planurilor extrem de simple, tristeţe, tăcere, indiferenţă, senzaţia de "iar m-am îmbătat cu apă rece", poftă de bere, lipsă de chef de scris, o mai mare poftă de ceartă decât doza medie lunară cu care mă obişnuisem în ultimele luni, senzaţia că orice aş face e zadarnic, senzaţia că nu voi reuşi niciodată să obţin ceea ce s-ar putea obţine dacă fac şi respect planuri măreţe, mai puţină grijă pentru felul în care arăt când ies în lume, senzaţia că nu voi profita de concertele Ză` Duff (joi, Iron City) şi Ţapinarii (sâmbătă, Indie), alegând în schimb să stau în casă.