Opreşte calul că mi-e dor sau Ză` Duff la ei acasă, în Iron City (7 aprilie 2011)

În aşteptarea următorului concert Ză` Duff (sper să se confirme concertul anunţat pentru 30 aprilie sau 1 mai), câteva vorbe despre concertul de aseară, al doilea concert Ză` Duff la care asist, al doilea concert cu Elena la tobe.

În drum spre centru prind un Adevăr de seară şi mă minunez de povestea jafului de la BCR. Nu ştiu de ce dar mi-e tare antipatică banca asta...

Faţă de concertul din Wings la care ajunsesem cu un bagaj de furie imens, în Iron City am ajuns fără evenimente neplăcute. Urmează câteva saluturi, câteva vorbe, obişnuita bere, mă binedispun citind pe diagonală un 24 Fun, studiez cu interes bucata de sârmă ghimpată de pe perete, stau comod şi aştept concertul. Între timp muzica din boxe reuşea să mă mişte.

Nu trece mult timp până când la canapele vine zvon de concert. Se auzeau nişte tobe care sunau atât de bine încât oamenii au crezut că deja e live. Se ridică, privesc spre scenă şi se prind că nu era decât o piesă trasă bine. :)

Peste puţin timp concertul chiar a început, cu prima piesă de pe albumul Descânt. Firesc, am lăsat baltă scaunul şi am mers la locul meu obişnuit în zona barului. Pe următoarele două piese Mysha şi sunetistul au pus la punct sunetul din monitor. În a patra piesă lui Mysha nu i-a ajuns scena aşa că a coborât în zona care, câteva piese mai târziu, avea să fie luată în stăpânire de public.

Momentul promoţional i-a aparţinut tot lui Mysha: Ştiu că suntem între prieteni şi toată lumea are discul dar dacă cineva nu-l are îl găseşte la Johnnie, la intrare. Andrei completează: Johnnie, vino puţin! apoi, după ce apare Johnnie lângă scenă, adaugă: Pentru că pe Johnnie nu aveţi de unde să-l ştiţi. Ei bine, senzaţia mea e că peste trei sferturi dintre noi îl ştim pe Johnnie, asta ca să nu spun că-l ştim toţi. :)

Mai târziu s-a cântat şi Oraşul doarme, piesa nouă pe care Mysha sugera că nu o ştiu nici ei prea bine deocamdată. Publicul era pregătit. Probabil eram singurul care nu ascultasem piesa pe youtube. :)

Din piesele care mi-au plăcut în mod deosebit la concertul din Wings am auzit din nou Broasca şi Ba da, ba nu. Au existat şi vreo două momente Elena, momente în care nu numai că am auzit-o dar am şi văzut-o la treabă, Andrei având grijă să-şi schimbe poziţia pe scenă pentru a pune în valoare noua (dar, într-un fel, deja vechea) componentă.

De data asta a fost un concert fără incidente tehnice, fără şireturi folosite în cine ştie ce fel pentru a fixa chitara, fără microfonii sau orice altceva ar fi putut "zgâria" ochii sau urechile noastre.

Publicul, frumos, aşa cum m-am obişnuit să găsesc în Iron City, a cântat, dansat, aplaudat, băut, zâmbit. Era plăcut dacă ne-am fi adunat mai mulţi oameni la concert dar a fost satisfăcător şi cu cei aproximativ 40 de spectatori pe care i-am numărat.

Eu cred că am zâmbit cât pentru toată săptămâna reuşind să uit pentru câteva ore de tot ce mă nemulţumeşte, îngrijorează sau sperie...

Odată ajuns concertul la final, m-am retras spre casă. Chiar în faţa clubului un taxi tocmai se eliberase aşa că am "abuzat" de el şi i-am cerut să mă ducă acasă. Am dat de un şofer tânăr cu nişte poveşti interesante. Deşi am remarcat şi mici detalii în care omul se contrazicea (ştiţi voi fazele alea în care omul spune că face ceva dar puţin timp mai târziu îl surprinzi că face altceva), a fost o călătorie plăcută.

Ajung acasă aproape de miezul nopţii, profit de faptul că era lumina aprinsă şi sting berea cu suc şi salam. Mă aşez apoi la calculator pentru că Daniel îmi ocupase patul cu bagajele pentru concursul de la Gârboavele (Galaţi), mă dau câteva minute pe FaceBook şi pe unde mai nimeresc apoi, aproape de 2 noaptea, trec la somn. Deşi se pare că am băut cam multă bere (după care am avut mici senzaţii neplăcute de dimineaţă), dacă aş fi ştiut că voi adormi atât de târziu aş mai fi stat în Iron City o vreme.

Săptămâna viitoare este posibil să nu ajung în Iron City (pentru că mă atrage concertul cu Ovidiu Mihăilescu, Rapsotree, Dan Caramihai din Music Hall- Titulescu 171) dar, într-o seară Folk frate sau la alt concert, voi reveni acolo cât s-o putea de repede.

Şi dacă tot anunţ concerte, să scriu din nou şi despre concertul Ţapinarilor de sâmbătă seară, din Indie (Str. Inişor nr 2, la 10 minute de mers pe jos de la Piaţa Iancului). Aproape sigur voi fi acolo să-i ascult pe amicii Ţapinari cu câteva săptămâni înainte de aniversarea lor de 10 ani pe care, presupun, o vor face tot în Green Hours.