N-am mai scris de ceva vreme din motive destul de îmbârligate. Şi poate nu scriam nici azi dacă nu-mi aminteam, a nu ştiu câta oară în ultimele zile, de Povestea cavalerului cu brici.
Trăia într-un castel, pe Rin,
Un cavaler ce din capriciu,
Gustînd bobiţe din ciorchin,
Tăia şopîrlele cu briciul
Şi-apoi le prepara în sos
De leuştean şi portocale
Şi preasupuşilor, voios,
Le da în de-alabastru oale.
Refren: Copilă dulce, râma trece
Drugii de rouă se topesc
Un fluture cu burta rece
Pluteşte-n ceaiul chinezesc.
Şi azi aşa şi mîine-aşa
Pînă ce-o slujnică fecioară
Rămase din mîncare grea
Şi se-aruncă în scoc la moară.
Iar castelanul nostru-amar
Visă de-atunci întreaga-i viaţă
Şopîrle cu sîni albi şi mari
Strîngînd copile dulcï în braţă..
Sursa textului, aici.
Trist domnule, trist... :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu