Zilele trecute am trecut şi eu în categoria celor care, deşi spun că vor face nu ştiu ce treabă cândva, ştiu sigur că nu vor face niciodată respectiva treabă.
Poate continuăm recensământul stânelor cândva... Poate mergem împreună în Sighişoara cândva... Când se încălzeşte poate mă vezi în acţiune pe vreun traseu... Idei pe care, în naivitatea mea, le luam în serios şi, peste ceva timp, făceam tragedii din neîmplinirea lor.
Acum...
-Ce mai face cel mai mare ghid în viaţă?
-Ce te face să mă consideri ghid? Şi cum de eşti atât de convins că sunt în viaţă?
(...)
-Uite, vrea nevastă-mea să meargă la munte şi mă gândeam că eşti omul potrivit să ne ghidezi pe undeva.
-Depinde ce vreţi şi ce puteţi să faceţi. Pot sugera trasee pentru diverse situaţii: traseu uşor, scurt, fără dificultăţi tehnice; traseu mai tehnic dar scurt; traseu cu peisaj cu dificultate şi lungime oarecare; traseu lung; traseu de o zi sau mai multe...
-Ceva lejer, îţi dai seama...
-Păi aşteaptă să revin eu pe munte, că nu am mai urcat de 3 luni, după care discutăm pe ce traseu vă pot conduce şi pe voi.
Ştiu că nu a sunat ca o promisiune. Dacă omul a luat-o ca pe o promisiune înseamnă că a picat în aceiaşi capcană în care picam şi eu. Este regretabil dar nu cred că e vina mea. Mai ştiu că este foarte puţin probabil ca tura asta să se concretizeze. În primul rând pentru că, de data asta, chiar nu mai cred că o să vreau să urc pe munte.
Punct
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Exista ceva in care crezi? Ok, zici ca viitorul si proiectele de viitor sunt doar amagiri. Bine. Sa zicem ca asa e. Ce te tine in viata? Ce te face sa te trezesti dimineata? Sa ai zbuciumul asta in tine?
RăspundețiȘtergereGândind în procente, aş spune că nu mai există nimic pozitiv în care să cred măcar 51 %. În schimb, sunt destul de aproape de 100 % convins că următorii mei ani vor avea forma unei non- vieţi, vor fi atât de lipsiţi de plăcut încât îmi va fi greu să spun dacă perioada micilor plăceri triste a fost mai frumoasă faţă de perioada non- plăcerilor sau invers.
RăspundețiȘtergereCe mă ţine în viaţă? Cred că inerţia combinată cu frica de moarte sau de 3/4 de moarte.
Dimineaţă mă trezesc de cele mai multe ori tot din inerţie. Câteodată mă trezesc şi pentru că TREBUIE (???) să merg la serviciu, să mănânc, să beau, să satisfac o nevoie fiziologică în locul potrivit.
Cât despre zbucium, cred că se datorează faptului că am avut câteva nefericite ocazii în care am interacţionat cu o lume mult diferită de ceea ce-mi oferise mie viaţa până atunci şi, ajungând să mă compar cu oamenii din acea lume, am ajuns la concluzia că nu voi fi niciodată ca ei. Şi este teribil de frustrant să constaţi asta.