Obsesia muzicală (2)- Două mâini

Plecasem de acasă cu refrenul de la Baladă pentru Daniela în cap (nu mă-ntrebaţi care Daniela pentru că nici eu nu ştiu; de fapt până la googlesearch nici nu ştiam cum se cheamă piesa) dar, într-un schimb de metrouri, mi se "înfig" în ochi două mâini "îmbrăţişate" care m-au dus imediat cu gândul la Bosquito şi Două mâini.

Acesta nu ar fi neapărat un lucru nou. Nouă este doar succesiunea de imagini şi gânduri care se asociază de data asta într-un mod cât se poate de conştient...

Întâi văd cele două siluete care ofereau, fiecare în parte, o imagine plăcută apoi observ că se ţin de mână după care, cu Două mâini deja răsunându-mi în cap, am sărit la concluzie: Inima e doar una şi e de ajuns/ Pentru-amândouă...

Deşi nu este cu totul şi cu totul imposibil să am dreptate, este totuşi mai probabil să fi tras concluzia greşită. S-ar părea că asta e o caracteristică de-a mea care se cere corectată, graba de a trage concluziile înainte de a analiza toate argumentele care confirmă sau contrazic concluzia.

Pentru cei care au pus mâna la viaţa lor pe câteva cărţi de dezvoltare personală postarea asta este posibil să poarte deja eticheta text despre gândurile automate. Pentru ceilalţi precizez eu că într-adevăr este vorba de gânduri automate. Sau mă grăbesc iar cu concluzia?

Textul de la Două mâini şi acordurile, aici.

Later edit: seara văd alte siluete parcă mai plăcute în comparaţie cu cele de dimineaţă dar cu aceleaşi mâini "îmbrăţişate". Brrrr... Genul de situaţie în care sentimentele amestecate sunt justificate.