Eu şi calul

Sâmbătă, mă aşez să mănânc şi, profitând de faptul că eram singur acasă, deschid televizorul şi caut ceva instructiv. Dau de un veterinar pe Animal Planet. Deşi munca de veterinar nu este uneori pentru suflete sensibile, mă uit până când... situaţia descrisă îmi întoarce stomacul pe dos, mă sperii comparând ce vedeam la TV cu felul în care percep situaţia mea, îmi spun că treaba trebuie rezolvată repede pentru că altfel... risc foarte mult.

Despre ce era vorba? Despre un cal care căzuse de pe o stâncă şi căpătase astfel o rană la genunchi. Veterinarul ajuns întâmplător acolo la câteva săptămâni după incident constată că rana este în mod miraculos doar puţin infectată dar că o bucată de ţesut a ieşit de sub piele prin rana deschisă, complicând intervenţia. Se spunea că acea rană, dacă s-ar fi suprainfectat astfel încât infecţia să ajungă la articulaţie, calul şi-ar fi pierdut piciorul pentru că intervenţia veterinarului nu l-ar mai fi putut salva.

În continuare, se pregăteşte intervenţia prin curăţarea rănii şi anestezierea locală a calului. Înainte ca doctotul să taie ţesutul ieşit afară spune că se aşteaptă să curgă mult sânge pentru că zona e bogat vascularizată. Aici am oprit televizorul pentru că, numai la ideea de a vedea cum curge mult sânge, mi se întorsese stomacul pe dos.

Aproape imediat îmi dau seama că rana de la degetul meu seamănă cu a calului, că există şi la mine bucata de ţesut ieşită, m-am gândit că asta va complica intervenţia pe degetul meu, m-am speriat, mi-am imaginat că în cea mai rea situaţie posibilă mi-aş putea pierde piciorul, mi-am dat seama că degetul meu trebuie vindecat cât mai repede posibil pentru că, tocmai aflasem, riscurile pe care mi le imaginam eu la supărare chiar există... Îngrozitor! Probabil suficient de îngrozitor încât, dacă sentimentul ar fi rămas constant câteva zile, aş fi depăşit frica legată de intervenţie şi aş fi mers la doctor.

Totuşi, sentimentul de groază nu a durat decât câteva minute după care a fost înlocuit de acel sentiment al inutilităţii exprimat prin întrebarea:

Şi dacă-mi vindec degetul bolnav ce am rezolvat?