Azi dimineaţă, devreme, încercam să decid să cobor din pat şi să încerc să rezolv o problemă în drum spre birou. Câteva secunde mai târziu mi-am dat seama că m-aş putea trezi, aş putea pleca mai devreme de acasă, aş putea să-mi modific drumul obişnuit, aş putea ajunge la ora potrivită în locul x (doar am mai făcut-o de câteva ori în ultimele trei luni) dar n-aş putea să şi vorbesc acolo ce am de vorbit. Prin urmare, mi-am propus să nu-mi mai propun nimic pentru că am văzut de atâtea ori că nu sunt în stare să rezolv ce am de rezolvat.
Încerc deci să mă conving că nu mă (mai) interesează diversele subiecte mai vechi sau mai noi, eventual subiecte care urmează să apară în curând, subiecte rămase nerezolvate.
Aşadar...
-nu-mi (mai) pasă de diploma de bacalaureat abandonată în secretariatul de la geografie
-nu-mi pasă dacă ar sta cineva să cerceteze pe foaia matricolă dacă rezultatele de la examene sau altceva m-au rupt de facultate
-nu-mi pasă că oamenii pe care-i plac cel mai mult mă plac la rândul lor în mult mai mică măsură, chiar deloc
-nu-mi pasă că celorlalţi nu le pasă de mine
-nu-mi pasă că am o unghie f*****
-nu-mi pasă că medicul meu de familie pare de mult timp pensionat iar eu nu ştiu încotro s-o apuc
-nu-mi pasă că-mi expiră adeverinţa de la serviciu care demonstrează că am cotizat degeaba la fondul de sănătate o grămadă de ani
-nu-mi pasă că PR-ul cabinetelor medicale la care am cerut oferte tace
-nu-mi pasă că oamenii accepta cu uşurinţă faptul că nu îi pot obliga să facă diverse lucruri care m-ar ajuta sau care mi-ar plăcea să le facă
-nu-mi pasă că îmi expiră buletinul într-un moment în care mi-e mai scârbă ca niciodată de maşinile birocratice
-nu-mi pasă că am ajuns la concluzia că cea mai curajoasă persoană care mi-a stat în preajmă se numără printre acelea care acum nu mai vor să ştie nimic de mine
-nu-mi pasă că, printr-un sms în care i-am povestit cum mă agresează cineva şi cum m-a învins ea, se pare că am convins-o definitiv pe Roxana să nu-mi mai iasă în cale
-nu-mi pasă că am o viaţă de tot rahatul
luni, 17 octombrie 2011
Predispus la eşec
Publicat de
Adrian
la
18:34
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
esec,
nu-mi pasa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu