Rece nervos

Mă trezesc total lipsit de chef şi mă dau cu greu jos din pat, de parcă această coborâre ar fi echivalat cu trecerea din rai în iad. Cam forţată comparaţia, mai realist pare să vorbesc precum Phoenix de raiul meu beteag...

Până să ajung la birou am ocazia să trec de la scârbă la simpatie observând întâmplător ce se întâmpla în jur. Despre asta în episodul următor, probabil...

La birou, nu trece mult timp până să mi se facă teribil de greaţă... Frig, un calorifer electric, o instalaţie electrică subdimensionată, siguranţe sărite şi talentele unui şef pe care, firesc, m-am înfuriat...

Normal că am calorifer în priză, normal că nu îl cred defect, normal că mă deranjează când sunt acuzat că din cauza lui au sărit siguranţele. Normal că atrag atenţia asupra faptului că, zilele trecute, de la exact acelaşi calorifer, reţeaua electrică nu a păţit nimic. Normal că atrag atenţia asupra faptului că, în lipsa caloriferului pornit, o să sufăr de frig, situaţie în care consider că firma trebuie să găsească o soluţie. Normal că m-am gândit să profit de multele zile de concediu neluate şi să mi le iau în cele mai friguroase zile anunţate de buletinul meteo. Normal că mi-am dat seama că, fiind mai sensibilă la frig (ca să zic aşa, o bate vântul în ... bolnavă), colega mea ar fi mai repede înţeleasă dacă ar lipsi de la muncă pe motiv de frig. Normal că s-a găsit pseudodiplomatul de serviciu care îmi explica ce am de făcut, normal că l-am contrazis, normal că din aproape în aproape problema a ajuns la PDG, normal că nu s-a luat nicio măsură concretă. Normal că mi-e scârbă din nou de job-ul acesta unde, dacă e să reacţionez după cum cred că vor superiorii, trebuie să pup tălpile PDG-ului drept mulţumire că-mi dă un salariu tocmai suficient pentru o coajă de pâine zilnică.

Sunt total dezgustat!!!