Ar mai fi un milion de lucruri de spus despre 2011. Poveşti despre femei proaste, eşecuri, planuri lăsate baltă, speranţe şi căderi, pasiuni lăsate la dospit, oameni, despre cât şi pentru cine sunt important... Dar pare prea târziu să mai faci rezumate...
Acum, în nişte zile cum rar am avut la final de an (în sensul că s-au adunat lucruri care n-au reuşit parcă mai multe ca altădată, lucruri care compun cel mai prost final de an din ultimii 4, poate mai mulţi), încă întrebându-mă ce stare de spirit voi avea mâine (altfel spus, dacă voi avea sau nu starea potrivită pentru a ieşi în oraş sau mai degrabă pentru o porţie de somn, chinuită poate), îmi propun să închei într-un stil plăcut.
Închei deci cu proaspăta descoperire, premiata de la Om Bun 2011, Adela Ţiţescu care, alături de Puiu Creţu, cânta despre Crăciun cu 3 luni în urmă, la început de toamnă:
Mai spun doar că o formă foarte elegantă de a sări peste şabloanele sărbătorilor de iarnă a găsit o tânără cu care întâmplarea face să mă văd destul de des. Spunea ea, în urmă cu câteva zile:
Adi, ştii tu... alea, alea...
Cel mai bun mod de a spune că oamenii au obiceiul de a folosi cuvinte care, probabil într-o majoritate a situaţiilor, nu au prea mult sens. Cel mai bun mod prin care poţi trasa limita dintre a ignora obiceiul majorităţii şi a-l traduce în cuvinte simple.
Prin urmare, nu urez nimic special... Spun doar, în stilul ei...
Ştiţi voi! Alea, alea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu