Pentru o parte a populaţiei noaptea asta e pretext pentru distracţie. Pentru mine, nu este decât o noapte în care nu reuşesc să adorm deşi aş vrea.
Mă ţine treaz un destul de puternic sentiment de furie la adresa:
-tatălui meu (nemernica asta de birocraţie m-a adus din nou la mâna lui iar el probabil nici nu-şi imaginează câte încurcături îmi provoacă pasivitatea lui)
-şefilor mei (şi asta nu numai pentru salariul de rahat pe care mi-l dau, salariu pe care, oricum l-aş împărţi, tot îmi dă cu minus)
-a două gagici care au grijă să reapară în viaţa mea exact atunci când cred că au dispărut definitiv, cu bunele şi relele lor...
M-am tot gândit cum să transmit Alinei şi Nicoletei să nu mai insiste cu semnele de viaţă. Nu reuşesc să produc un mesaj care să spună într-un mod decent asta. Nu-mi trec prin minte decât varianta Lasă-mă în durerea mea! şi Acum nu mă mai interesează decât banii, haleala şi sexul. Subiectele pe care le discutam cu tine nu mă mai interesează DELOC!
Singurul meu noroc este că majoritatea oamenilor îşi aduc aminte de tine doar de Paşte şi de Crăciun. Aşa că, în curând, voi avea din nou linişte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu