sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Câteva ore pentru Roşia Montană

Pentru că subiectul încă mă interesează deşi am destule probleme personale care îmi mănâncă majoritatea timpului, pentru că activiştii pentru Roşia Montană fără cianuri sunt consecvenţi, am aflat şi eu de protestul de azi. Firesc, mi-am organizat programul astfel încât să pot merge şi eu acolo. Şi am fost...

Am văzut acolo puţine persoane cunoscute. Previzibil cumva, ştiu personal puţini oameni implicaţi în salvarea Roşiei Montane. Mă aşteptam să dau acolo de un fost coleg de muncă, mă aşteptam să văd acolo o doamnă cu care, cu ani în urmă, am avut plăcerea să interacţionez mai mult în domeniul eco. În schimb nu mă aşteptam să dau acolo de un om pe care-l ştiu tot de la muncă şi despre care nu ştiam că este pasionat de Roşia Montană. Bravo lui!

Protestul din faţa Casei Poporului s-a desfăşurat calm, cu mici discursuri întrerupte de scandări cât mai apropiate de cauza susţinută. Au fost ceva oameni. Totuşi, o astfel de cauză mă gândesc că putea aduna şi mai mulţi adepţi. Pe partea cealaltă, dat fiind că de data asta nu s-a semnat vreo petiţie, presupun că cei care au absentat au fost prezenţi când activiştii au adunat semnături în acea serioasă campanie desfăşurată la metrou.

Zilele trecute se anunţase că autorităţile nu au permis ca protestul din Piaţa Constituţiei să fie continuat cu un marş. Nu-mi plăcea ideea dar, decât nimic, era bine şi aşa. Totuşi, pentru că eram mulţi, pentru că protestul trebuia cumva continuat, am încercat să ne menţinem uniţi după încheierea discursurilor şi să ne îndreptăm spre Piaţa Universităţii. Deşi iniţial jandarmeria a avut grijă să ne anunţe că am avut autorizaţie doar până atunci şi că mai departe trebuie să eliberăm locul fără a forma grupuri, până la urmă jandarmii şi poliţia ne-au însoţit, dirijat, trecut pe roşu la unele semafoare. Deşi m-a mirat atitudinea paşnică a forţelor de ordine, mi-a părut bine că a ieşit aşa.

Ajunşi în Piaţa Universităţii, protestatarii deja adunaţi acolo au fost cumva înghiţiţi de noi. Am mai stat şi pe acolo o vreme apoi m-am îndreptat spre casă.

Din discursuri, cel mai important mi s-a părut că am aflat că sunt procese în derulare împotriva proiectului RMGC (pentru PUG, PUZ şi alte documente eliberate nu tocmai legal) şi că există acel mizerabil proiect de lege a minelor care, dacă avem ghinionul să se aprobe, va permite RMGC să exproprieze localnicii care refuză să cedeze în faţa responsabililor cu criminalul proiect minier. Prin urmare... ochii pe discuţiile legate de legea minelor! Pe tema asta mi se pare important că pe 21 septembrie 2011 Camera Deputaţilor a trimis propunerile către Senat. Ce s-a întâmplat mai departe nu găsesc. Presupun că legea încă se discută, apoi urmează să fie votată de camerele reunite ale parlamentului după care să ajungă la Cotroceni. Să sperăm că nu va ajunge la Cotroceni în forma care să permită exproprierea celor care, azi, au declarat că vor rămâne în casele lor până la îngroparea definitivă a proiectului RMGC.

În acelaşi timp cu protestul de la Bucureşti auzeam că se desfăşura, în Roşia Montană, o acţiune a RMGC de la care televiziunile s-au grăbit să transmită în direct. Dacă exact aşa au stat lucrurile, putem discuta de o dublă mizerie, atât din partea televiziunilor care s-au umplut deja de bani promovând RMGC cât şi din partea responsabililor proiectului minier care au profitat de plecarea la Bucureşti a celor mai serioşi activişti împotriva lor. Este momentul să spun că au fost la protest câţiva oameni din Roşia Montană care se ţin tari pe poziţie chiar dacă, bănuiesc eu, este din ce în ce mai greu să reziste presiunilor.

Cinste lor! Cinste lor! Cinste roşienilor!

Mai departe, fotografii:



Protest Rosia Montana Bucuresti 28 ianuarie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu