luni, 16 ianuarie 2012

Un căţel atât de mic făcea caca în nisip

Deşi gestul patrupedului nu mi se pare corect decât dacă e urmat de gestul stăpânului de a curăţa locul, am căpătat cu timpul convingerea că, atrăgând atenţia acestor stăpâni de câini, te loveşti de carenţele lor la capitolul civilizaţie, situaţie în care răspunsul este o variantă la Ce ai domnule cu câinele?

La doi paşi de casă, într-un mic părculeţ reamenajat ca loc de joacă pentru copii după o perioadă în care arăta asemănător cu o groapă de gunoi, parcurg ultimii metri spre bloc. Trec pe lângă stimabilul căţeluş pe care nu îndrăznesc să-l deranjez în timp ce, cu mândrie, făcea caca pe ctitoria domnului primar. Peste câteva secunde, uşurat şi fericit, patrupedul îşi aminteşte de mine şi, profitând de întuneric, se apropie şi... începe să mă latre.

Stăpâna: Câine de căcat (acesta înţeleg că era numele de botez al patrupedului), nu e voie! apoi, către mine: Scuzaţi-ne!
Eu, profit cu nesimţire de faptul că am fost băgat în seamă şi întreb: Dar să facă caca în parc şi să nu strângă nimeni după el e voie?
S: Înainte era parc pentru câini aici.

Voce din off: nu am recunoscut nici câinele, nici omuleţii care-l păzeau deşi îmi sunt destul de cunoscute (măcar ca chipuri) cam toate figurile de câini şi de oameni din zonă, asta şi datorită faptului că stau în zonă de 35 de ani. Tot din cauza asta, ştiu că acea bucată de loc dintre blocuri nu a fost însoţită NICIODATĂ de tăbliţa cu LOC PENTRU CÂINI. Din păcate nu am fost suficient de spontan ca să contrazic bravii omuleţi. Asta e! Uneori gândesc şi eu ca ardelenii, încet dar bine.

Eu: Dar acum nu mai e. Dacă era vreun poliţist în zonă l-aş fi întrebat şi pe dumnealui dacă e în regulă.
S: Nu am zis că e în regulă.

Mi-am continuat drumul dar, câteva clipe mai târziu, mi-a părut rău că nu am insistat pentru a vedea dacă acea fiinţă bipedă curăţă sau nu excrementele lui Câine de căcat.

Întâmplarea asta are o singură parte bună. Acel nu am zis că e în regulă pronunţat de stăpâna câinelui. Aceste vorbe, cu ceva abilitate în domeniul comunicării, puteau transforma discursul ei într-un discurs autocritic în urma căruia, cu timpul, femeia ar fi adoptat un comportament nu numai civilizat dar, după ştiinţa mea, şi conform cu nişte norme legale.

În schimb, partea care mi-ar putea fi reproşată este revenirea sentimentelor negative faţă de câini fără stăpân în special, faţă de câinii violenţi cu stăpân şi, mai ales, faţă de stăpânii de câini pe care, din când în când, îi urăsc cu patimă. La fel cum mi s-a întâmplat să-i urăsc şi pe cei de la organizaţia Vier Futem (intenţionat am scris aşa, eventualii pasionaţi de animale s-au prins cu siguranţă despre cine vorbesc iar pentru ceilalţi, indiferent cum aş fi scris, era perfect acelaşi lucru) care umpluseră cu ceva vreme în urmă metroul cu afişe pro-  maidanezi. Înclin să cred că avea dreptate Alex acum vreo 5 ani când îmi povestea cum onorabila organizaţie ia bani din diverse surse, promite să sterilizeze maidanezi după care se constată cu falsă surprindere (că doar nu sunt finanţatorii prostiţi în faţă?) că aceşti simpatici căţeluşi sterilizaţi se reproduc în continuare într-o veselie din cauza faptului că au fost sterilizaţi folosindu-se o procedură medicală care constă în hrănirea acestora cu bobiţele potrivite, ca să crească mari, frumoşi, sănătoşi dar şi supăraţi pe trecătorii iniţial inofensivi dar care, odată atacaţi, ripostează uneori dând cu pietre.

Concluzie 1: Maidanezi din toate oraşele, muriţi-vă!

Concluzie 2: Ai câine? Ia-ţi făraş, măturică şi pungă pentru a curăţa după el atunci când defechează!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu