luni, 12 martie 2012

Religia ca absurditate

Ce-mi văd ochii în urmă cu câteva ore în Aurel Stan, Testul psihologic. Evoluţie, construcţie, aplicaţii (Editura Polirom, 2002)?

"Tendinţa lui Francis Galton a fost aceea de a căuta caracteristici, de a le face măsurabile, de a colecţiona date într-un număr cât mai mare (...) Unele dintre cercetările sale în vederea măsurării unor fenomene par să ţină de domeniul bizareriilor. Exemplificăm câteva dintre aceste măsurători: determinarea eficienţei rugăciunii (pe care o găseşte ineficace)..."

Ei bine, mi-a adus un zâmbet momentul în care am citit că religia este serios pusă sub semnul întrebării de peste 100 de ani. Şi totuşi, câţi oameni cu mintea simplă îşi pun în continuare speranţa în psaltiri, biblii, biserici, popi şi rugăciuni? Tristă planetă!

Mi-ar plăcea să ştiu cum a procedat Galton pentru a demonstra ineficacitatea rugăciunii...

2 comentarii:

  1. daca vrei iti demonstrez eu contrariul. si anume ca rugaciunea ESTE FOARTE EFICACE. Are insa o singura variabila in ecuatia eficientei sale. In care variabila x = credinta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cătălina, poţi să-mi povesteşti în ce fel a fost rugăciunea eficientă pentru tine. Cred că este interesant de aflat şi forma în care variabila credinţă este definită şi acţionează în acelaşi sens cu rugăciunea.

    În altă ordine de idei, mi-a plăcut ideea ta cu automatele cu cărţi. Recomand postarea: http://catafatica.wordpress.com/2012/04/19/vreau-automate-cu-carti-la-metrou/

    RăspundețiȘtergere