O sâmbătă nasoală- naşpa- de ultim rahat

Azi a fost un fel de zi niţel cam aşa:

1:00- deschid ochii şi constat că e lumina aprinsă în cameră. Călătorul familiei îşi finaliza bagajul. Nimic nou, nimic suficient de deranjant încât să nu adorm la loc.

5:00- mă trezesc din nou şi constat că lumina e iar aprinsă. Cred că adormeam la loc doar cu lumina dar curând călătorul familiei a început un monolog extrem de coerent de genul:

M-am săturat de casa asta pentru că m-am săturat de casa asta şi m-am săturat de oamenii jegoşi din jur care este nişte oameni jegoşi deşi au descoperit săpunul dar nu fac ordine pentru că nu fac ordine deşi eu definesc ordinea foarte clar- trebuie să am eu unde-mi depozita coada de care, ce ştiţi voi?, mă folosesc odată pe săptămână sau poate mai rar motiv pentru care o consider un obiect foarte important, poate chiar cel mai important obiect pe care-l folosesc atât de des încât merită să înjur pe toată lumea când mi se încurcă pentru că sunt eu deştept şi nu ştiu/ nu am răbdare s-o împachetez aşa cum fac alţi alpinişti şi în loc să mănânc înainte de a pleca de acasă uite cum pierd timpul cu altceva

Aţi înţeles ceva? Şi eu la fel! Prin urmare, nu am făcut altceva decât să întreb: Să înţeleg că mă faci jegos? Am reuşit să obţin astfel câteva minute de linişte prin secunda de logică.

6:00- un discurs ceva mai coerent mă face să pricep că în baie ceva s-a risipit şi că asta e o treabă rea. O întrebare închisă a primit un răspuns clar dar neplăcut:

-S-a spart spotul?
-Da.

6:15- călătorul familiei a plecat spre gară iar eu m-am apucat să vânez cioburi până pe la 7. Norocul meu a fost că am găsit o frontală la îndemână şi baterii pentru ea (că e posibil să fiu înjurat că am atentat la bateriile acelea este altă poveste, dimineaţă nu m-am gândit decât la siguranţa utilizatorilor băii printre care urma să mă număr şi eu). Am scos-o cu bine la capăt în sensul că am identificat şi eliminat 99% dintre cioburi iar ce a rămas nu a provocat rănirea nimănui.

7:00- mănânc

9:00- mă spăl pe dinţi şi vomit tot ce abia mâncasem. Am constatat că senzaţia de vomă pe care o experimentez des când mă spăl pe dinţi este mult mai puternică după masă şi-mi propun ca, pe viitor, să încerc să mă spăl pe dinţi doar după ce mâncarea a migrat către intestin. Că această senzaţie de vomă poate anunţa o problemă de sănătate m-am gândit doar în treacăt.


11:45- fac o gafă monumentală în relaţia cu una dintre extrem de puţinele persoane cu care am mai acceptat în ultimii 3 ani să-mi pun în discuţie supărările cu o oarecare constanţă. Îmi cer scuze, îmi repar greşeala dar tot am rămas cu senzaţia că nu trebuia să greşesc în acel fel niciodată. Cam o oră mi-am făcut reproşuri pe tema asta după care am adormit. După o noapte dormită din doi în doi chiar era nevoie...

Restul zilei se desfăşoară într-un mod banal. Mănânc, beau, dorm, vânez păianjeni, urmăresc pe sărite Eu sunt Sam, un film cu un personaj semiautist (îmi aduc aminte că marţi seară, pe gardul muzeului de istorie al Bucureştiului, am văzut acea expoziţie de desene făcute de persoane cu autism) care dezbate o problemă complicată legată de performanţele unui părinte care, neatinse sau nedepăşite, pot duce la decăderea acestuia din exerciţiul drepturilor părinteşti, la instituirea unei instanţe de tutelă, la punerea în discuţie a interesului superior al copilului (pe tema asta poate fi consultat Codul Civil).

Iar acum îmi este din nou somn... Şi am descoperit Cântece pentru prinţesă...