vineri, 25 ianuarie 2013

Când s-a înşelat bunica?

1 ianuarie 2013 stil vechi, ora 18:45, Piaţa Victoriei

Cobor în staţie cu gândul fugit cine ştie spre ce zări. Când, ce să vezi? Lebăda neagră sau, după cum se exprima o cunoştinţă (chiar că nu mai ştiu nimic despre Andreea...), şoc şi groază! Ea!

Nemernic început de an!!!

O văd, o aşez în grupul femeilor pe care le-am iubit dar cărora doar în câteva împrejurări deosebite le-a păsat de mine, îmi dau seama odată în plus că, diluată în acest grup, nici ea nu mai este ce era odată, succesoarea celei mai frumoase femei din lume...

Nu îmi e mereu uşor să accept că ea nu mai are niciun chef să stea de vorbă cu mine deşi, uneori, apar o grămadă de întrebări pe care mi-ar plăcea să i le adresez.

Am dormit prost noaptea următoare, convins fiind că, simbolic, faptul că am văzut-o din prima zi a noului an va însemna că voi avea un an trist în care toate amintirile urâte vor avea ocazia să îmi revină în memorie. Am şi început asta rememorându-mi în acea noapte câteva greşeli pe care eu le consider destul de importante.

Ce amestec are bunica în toate astea? Are, prin ultimele vorbe pe care le-am auzit de la ea, câteva zile înainte ca ea să păşească dincolo:

Adrian, să nu renunţi la facultate şi să nu laşi niciodată credinţa!

Suna destul de imperativ dar timpul a demonstrat că nu atinsese cu acele ultime cuvinte aspectele cele mai importante ale vieţii... N-a spus nimic despre prietenie, iubire, avere...

Cu facultatea, cei care mă cunosc de mai mult de 10 ani ştiu cum mi-a mers. Cu credinţa, cel puţin după ultima încercare de apropiere de biserică, nu mai am de mult timp o relaţie prietenească. Totuşi, sufăr în mai mică măsură din cauza facultăţii (din cauza religiei nu sufăr chiar deloc) decât din cauza acestor femei care au văzut în mine altceva decât aveam eu nevoie să vadă.

Aproape că nu mai contează dacă le-a chemat A., C., I., L., M., N., O., R. sau S. Într-o măsură mai mică sau mai mare, toate mi-au adus câte-o porţie de suferinţă. E adevărat că au rămas şi mici porţii de amintiri plăcute dar, diluate de timp şi de cantitatea mai mare de durere, aproape că nu mai contează...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu