Am început 2012 dormind sau încercând să dorm. Mi-e lene să caut în arhivă pentru a-mi aminti exact. Oricum, am început anul într-o stare nu tocmai bună. Am terminat anul într-o stare vizibil mai bună, chiar dacă, mult prea lucid privind lucrurile, sunt elemente importante care nu s-au schimbat în viaţa mea deşi mi-ar fi plăcut să se schimbe. S-a schimbat în schimb modul în care le percep. Deşi, privindu-mi viaţa de sus, pot spune precum băieţii de la Antract, pe care i-am redescoperit în seara de 31 decembrie 2012, că încă sunt mult prea lucid pentru lumea asta, am început să las mai mult loc pentru relaxare, zâmbet, toleranţă, câteodată chiar pentru indiferenţă.
Sigur, mi-ar fi plăcut să încep noaptea dintre ani luându-mi limba-n gură cu o tipă de care să fiu îndrăgostit până peste urechi şi să o continui conectat la mijloc cu aceiaşi stimabilă, onorabilă bla- bla... Cumva pe tema asta recomand Dama de pică a lui Vintilă:
Faptul că 2012 s-a încheiat şi 2013 a început altfel decât aş fi preferat a lăsat loc unei relative stări de bine întreruptă totuşi, din când în când, de sus pomenita luciditate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu