Într-o zi în care mă "bântuie" mai degrabă ceva supărări, mă-ntorc cu câteva seri în urmă, la o seară de rock în care, văzând întâmplător ecranul unui telefon, citesc şi zâmbesc...
"Ascult rock dar picioarele îmi sunt disco" scria ea... Nu ştiu de ce, mi s-a părut interesantă exprimarea.
Întâmplarea pot spune că face parte dintre micile beneficii ale aglomeraţiei şi, implicit, a reducerii intimităţii.
În seara asta e posibil să servesc o nouă porţie de aglomeraţie, în Mojo, alt club în care n-am mai mers de peste un an... Casa cu prieteni reprezintă o tentaţie suficient de mare ca să uit de oboseală...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu