EDIT: Două zile mai târziu, Bătrânul şi marea apare din nou în apropierea mea. Nu garantez dar este posibil să fi fost aceiaşi cititoare. Coincidenţele astea! :)
O dimineaţă banală, un drum la fel de banal care nu anunţa nimic deosebit. Privesc într-un colţ de metrou şi văd o carte. Până să văd suficient din copertă încât să mă conving, deja nu ştiu ce element mă făcuse să cred că ea citeşte Bătrânul şi marea. În mâna cealaltă o pungă, de hârtie probabil, inscripţionată cu Merida.
Fără ca asta să aibă neapărat vreo vagă urmă de logică, eram tentat s-o întreb dacă îl cunoaşte pe Claudiu.
Câteva clipe mai târziu o privesc mai atent şi-mi dau seama că deşi are un aspect oarecum banal, are ceva din femeile cumva luminoase dar nu neapărat foarte frumoase pe care le-am apreciat într-o perioadă sau alta.
Era genul de femeie cu care, în perioada în care, vorba lui
E uşor să placi un om cu care, din prima privire, constaţi că, direct sau indirect, ai lucruri în comun...
Eu mă gândeam iniţial la o piesă a lui Puiu Ivaniţchi dar... m-a înşelat memoria...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu