Nimic

Aseară nu s-a întâmplat nimic... Era acolo dar nu am văzut-o, eram acolo dar nu m-a văzut... Doi oameni atât de diferiţi, ducând vieţi atât de diferite, oameni care s-au cunoscut cândva întâmplător, care nu se revăd destul de des (din nu ştiu câte combinaţii posibile este singura combinaţie în care nu mă revăd, la câteva luni odată sau poate mai des, cu ea), împărţind acelaşi mijloc de transport în comun, în diferite drumuri către diferite grade de acasă.

Nu a fost nimic, nimic nu a rămas (ideea asta se opune cumva lui Putea să fie mult, nimic n-a fost). Sau poate a rămas ceva... Recent... Din toamna 2013, a doisprezecea toamnă de când nu o cunoscusem... Nu am văzut-o atunci la protestele împotriva RMGC, în câteva duminici diferite, în locuri diferite, purtând acelaşi mesaj: Trădarea de ţară în aur se măsoară. Probabil aveam motive diferite să nu fim acolo, probabil nu eram animaţi în special de convingeri ecologiste. Probabil nu eram la fel de singuri în acele imense mulţimi.

Probabil nu am înţeles nimic din afirmaţiile şi negaţiile de mai sus. Probabil nu aţi înţeles nici voi.

Câteva minute mai târziu, pe când cealaltă era deja departe, drumul mi se intersectează cu al unei doamne, arhitect, restaurator sau ceva de genul acesta, participantă activă la aceleaşi proteste din toamna 2013. Această doamnă, într-o seară, alături de alt specialist, explica în Piaţa Universităţii de ce nu este OK felul în care RMGC s-a ocupat de restaurare în Roşia Montană, de ce muzeul este greşit organizat, de ce istoria locului trebuia transmisă către noi altfel...

Într-un fel numai de ea ştiut, Roşia Montană ne-a legat pentru câteva clipe...