E uşor să o placi (7)

Dimineaţă. Banal. Metrou.

Mă aşez lângă ea sau se aşează lângă mine. Cine mai ştie?

Umărul ei este la câţiva centimetri în faţa umărului meu.

Plictiseală. Aşteptare.

Peste un timp sesizez că ţine în mână o chestie mică pe care o priveşte atentă. Îmi imaginez că este doar o dependentă de smartphone în plus.

Mai trece o staţie. Îmi dau seama că ea nu priveşte un ecran.

Curios. Ea ţine în mână o cărticică. Citeşte şiruri de câţiva centimetri de text. Ce să fie oare?

Îmi calc pe inimă şi devin indiscret. Văd astfel un titlu din cărticica ei:

Condacul al 666-lea...

Ei, drăcia dracului! Uite ce citea domnişoara cu atâta interes...

Mai trec câteva minute, mai trec câteva staţii.

Se depărtează, mă apropii, mă depărtez. Am timp doar să observ că tânăra are păr lung, îngrijit şi că poartă o rochie banală, nici lungă, nici scurtă, nici decoltată, nici până în gât. Genul de cuminţenie care nu-ţi îndepărtează privirea dar nici nu insistă să ţi-o apropie. Deşi cumva altfel faţă de până acum, şi fata asta îmi place.

Şi totuşi... nu cred că aş putea să stau prea mult lângă o astfel de femeie.

Nu cred că aş accepta să nu facă dragoste în post, să refuze contracepţia, să plece duminică dimineaţă la biserică (mai degrabă mi-ar plăcea să mergem împreună în parc, să alergăm), să ţină carnea departe de mine miercurea şi vinerea, să o văd citind concentrată din cine ştie ce carte bisericească.

------
EDIT 3 iunie 2014: O revăd azi dimineaţă. De data asta citea icosul 999...
------