Natură

Trecerea între mai şi iunie, între primăvară şi vară calendaristică, s-a produs printr-un aparent neîntrerupt şir de ploi. Deşi tendinţa lor era să mă ţină captiv în casă am ieşit, pentru o gură de aer, pentru o mică repriză de alergare, pentru a măsura un traseu în parc.

Pe ploaie sau între ploi am văzut câte ceva...

Noapte, beznă, ploaie insistentă, plimbându-mă pe o alee întunecoasă la lumina frontalei, văd o roată de bicicletă trecând milimetric pe lângă o broască. Broasca, speriată, sare şi aproape că mă sperie şi pe mine. Până la urmă ne vedem fiecare de drumul nostru, eu de drumul meu, roata de rostogolirea ei, broasca de salturile ei spre lac.

A doua zi, pe aceiaşi alee, între două ploi, un om filma ceva pe apă. Nişte raţe sau un grup de peşti, presupun. N-am privit atent, eram în alergare.

Peste câteva minute un alt om se opreşte în mijlocul aleii şi fotografiază ceva. Aproape sigur, tot un animăluţ.

Mă întorc spre casă şi, în plină şosea, târându-se leneş cu casele în spinare, văd doi melci imenşi. Îmi amintesc că, în copilărie, nu vedeam decât cochilii goale pe malul lacului de lângă casa bunicilor. A trebuit să devin adult pentru a vedea cum îşi scoate melcul coarnele.