Cum se naşte frustrarea (1)

Chiar dacă ajung pe munte din ce în ce mai rar, pe carpaţi.org intru destul de des. De ceva timp mi-am format obiceiul de a verifica ce grupă montană este aşezată în pagina principală a site-ului şi de a intra în căutarea detaliilor atunci când este prezentată o zonă mai puţin popularizată şi circulată. Aşa am dat recent de Munţii Codru Moma. Intru, citesc cele două jurnale, nu tocmai pe placul meu, apoi intru pe un user care scrisese despre Codru Moma. Acesta postase şi despre Avenul de la Betfia care pare să aibă o zonă plăcută în jurul său. Mă gândesc că ar fi frumos să ajung şi eu la gura avenului şi încep să organizez informaţiile.

Mă gândesc la o călătorie cu trenul, în timpul zilei, astfel încât să nu simt neapărat nevoia de somn în timpul călătoriei şi să văd prin ce peisaje mă poartă trenul. Găsesc trei variante de traseu, cea mai avantajoasă ca oră de sosire în Oradea (cel mai apropiat oraş mare faţă de zona avenului), fiind cea de 141 lei. Presupunând că întoarcerea cea mai avantajoasă ar costa la fel, rezultă un total de 282 lei necesari pentru tren. La asta se adaugă minim 30 lei două nopţi de campare în Băile Felix (la Camping Apollo). Dacă adăugăm la asta cheltuielile legate de alimente, îmbrăcăminte şi echipament, diferenţa dintre încasări şi cheltuieli creşte din nou. Se adună mai mult de 300 lei care ar fi cheltuiţi în doar 3 zile. Fiind eu setat pe ideea că, zilnic, conform venitului meu, pot cheltui cam 30 de lei, îmi dau seama că în cele trei zile ar trebui să cheltui de 3 ori mai mult decât încasez.

De aici până la abandonarea proiectului nu este decât un pas. Iar gândul care rezultă din toată povestea este: nu am voie să călătoresc.

Şi dacă-i tai omului posibilitatea de a face ce-i place mai mult ce obţii?

Un om mulţumit?



Informaţii despre aven pot fi găsite aici: http://www.carpati.org/jurnal/avenul_de_la_betfia/2354/