2015 pe scurt

1) Evenimente intens mediatizate

-Planorul care a aterizat forţat în Postăvarul, în august. A fost "căutat" luni de zile de ISU şi alte inspectorate şi a fost găsit în toamnă de un grup de turişti printre care, absolut întâmplător, se afla şi un vechi amic de-al meu. Câteva vorbe despre momentul descoperirii planorului aici şi aici. Normal, s-a găsit un idiot să propună montarea unei cruci la locul accidentului. Îi urez domnului în cauză să o monteze acolo pe bunică-sa!

-Invazia sirienilor. O alarmă falsă pentru România, potenţialii terorişti aparţinând ISIS concluzionând că nu au ce să facă în România. Un mic avantaj pentru Republica Bananieră România, până şi teroriştii fug de ea...

-Accidentul din Colectiv. Dacă am eu informaţiile actualizate, s-au terminat cu ocazia asta vieţile a 63 de oameni. RIP-uiască-se în pace! După o perioadă în care accidentul mi-a stârnit o vagă emoţie, povestea asta a reuşit să mă irite crâncen până la urmă pentru că răniţii din club se pare că au primit susţinere financiară din bugetul de stat, pentru că au murit acolo unii corporatişti pe care pare să-i regrete o persoană de care mi-e cam silă, pentru că s-a cam întors lumea cu susul în jos de atunci dar marii vinovaţi, birocraţii care au legătură cu pompierii (ISU, PSI, CSI şi alte grupuri de litere care descriu nişte căpuşe), nu prea s-au ales cu necazuri (cu excepţia celor două persoane din ISU care au controlat, cândva, clubul Colectiv).

-Căderea guvernului Ponta. La debarcare, Ponta afirma că nu intenţionează să se opună oamenilor. Ca de obicei, o declaraţie perversă... Ştim bine că s-a opus oamenilor cel puţin din toamna lui 2013 (de pe vremea protestelor la adresa politicienilor cianură) dacă nu chiar de mai devreme. Sper să nu mai creadă nimeni în PSD în prezent...


-Atentatele din 13 noiembrie din Franţa.

2) Chestii cu un oarecare caracter special pentru mine

-The Color Run. Jurnalul poate fi citit aici.

-Semimaratonul Bucureşti. Eu am participat la cursa de 10,5 km, terminând în aproximativ o oră şi 5 minute

-Race for the Cure. Jurnalul poate fi citit aici.

-Tura în Vânturiş cu Cristi Iliescu. Jurnalul poate fi citit aici.

-Zilele de concediu petrecute la mare, făcând plajă în popoul gol (mici detalii, pe Facebook)

-Serile de folk din Vama Veche (Ţapinarii, Folk Frate, Dan Vasilescu, Banderas)

-Tura mea solitară în Postăvarul. Jurnalul poate fi citit aici.


-Maratonul Bucureşti. Eu am participat la Fun Race, în calitate de câştigător al unui concurs organizat de Mega Image.

-Tura în sudul extrem al Bucegilor cu Cristi Iliescu. Jurnalul poate fi citit aici.

-Tura mea solitară în sudul extrem al Bucegilor

-Concertul din seara de 21 decembrie

3) Chestii care m-au bulversat oarecum

-O unghie încarnată operată cu 10 zile înainte de cursa mea de 10000 m din cadrul Semimaratonului Bucureşti

-Durerile de dinţi din octombrie, în urma cărora mi-am mai pus câţiva dinţi (cu bani de la tata, ai mei erau mai mult decât insuficienţi)

-Finalurile de lună în care m-au stresat nişte proceduri contabile despre care am aflat la finalul anului că erau opţionale, nu obligatorii. După cum spuneam, cineva a cam făcut mişto de mine...

-Perioade destul de lungi de depresie

-Roxana nu mi-a mai apărut în cale de multe luni. Nu am mai văzut-o din martie.

-În vară, dintr-o sumă de neînţelegeri, a murit vaga speranţă legată de o posibilă relaţie cu Cristina, dolofana mea favorită

Deşi, realist vorbind, anul a avut şi zile faine, eu l-am perceput ca pe un an mizerabil, cu depresii, lungi perioade de lipsă a poftei de mâncare, alergări mai rare şi mai scurte comparativ cu 2014, zile pe munte mai puţin intense, probleme financiare, probleme emoţionale, furie, tendinţă predominantă spre mizantropie în dauna tendinţei de socializare, lungi perioade în care am considerat că e de-a dreptul inutil să am grijă de imaginea mea (de exemplu, mai bine de 30 de zile în care nu m-am bărbierit). mai puţină toleranţă faţă de relele mai mici sau mai mari de acasă, de la serviciu sau de aiurea, o cronică senzaţie de singurătate şi nimicnicie.

Am salvat cumva anul oferindu-mi, de Moş Revelion, pe 31 decembrie, înscrierea aproape sinucigaşă la semimaratonul din mai 2016.

Cred că ar mai fi multe de rememorat dar mă opresc aici...