A ţşpea zi în care sunt stăpânul recepţiei, în urma plecării colegei în concediu (concediu de care, pe principiul văzând şi reacţionând, aflam pe măsură ce era luat şi prelungit, nu înainte de a fi luat cum s-ar fi procedat probabil dacă eram un tăntălău incult şi retardat).
După ce ieri am fost mai greu de găsit în birou în prima parte a zilei pentru că aveam ceva de verificat şi pe un calculator din alt birou, azi s-a nimerit să plec iar, pentru câteva minute, cu treburi. Dat fiind că, în biroul meu ori se adună toţi bufonii (când e pe aici şi unul dintre bufonii şefi), ori nu e nici dracu`, curierul care a nimerit în momentul nu tocmai potrivit s-a împiedicat de o colegă ultramegasupersimpatică, singura licenţiată în geografie despre care am auzit că a reuşit să se rătăcească, în maşină fiind, colega găsind imediat soluţia.
A venit la un geam dincolo de care întâmplător mă aflam şi eu să miorlăie că nu e nimeni în recepţie... Nu conta pentru ea că trimiterile care trebuiau recepţionate nu aveau nici o treabă cu departamentul meu, nu conta că pentru ele putea semna şi femeia de serviciu, şi căţelul de la intrarea în firmă, nu conta că eu semnasem de sute de ori pentru trimiteri adresate departamentului ei, nu conta că era cel puţin un pix la vedere, nu conta că ar fi putut şi curierul să aştepte odată în viaţă, nu conta că era vizibil de ţşpe zile că lucrez singur, nu conta că puteam să fiu la baie, să urinez (pe legea antifumat, cum aud că ar face femeia de serviciu). Nimic nu conta... Eu trebuia să mă clonez astfel încât să fiu atât în recepţie cât şi într-un eventual alt loc unde aş fi avut treabă.
Ce-mi place mie când se găseşte back-up pentru oricine dar pentru omul de care se lovesc de-a valma clienţi şi furnizori cu greu se găseşte back-up fie şi pentru 5 minute... Şi spun asta pentru că, în zilele în care sunt singur (22 zile pe an, cât e firesc să aibă cealaltă persoană concediu) mă străduiesc să fiu la dispoziţia tuturor aproape tot timpul, ajungând la situaţii penibile în care, dacă e musai să urinez, mă întorc de la toaletă fără să mai pierd vremea spălându-mă pe mâini iar dacă am maţele deranjate (sunt anxios, am probabil colon iritabil, aş putea spune că sunt bolnav până la urmă şi să profit de boala mea, cum am văzut că fac diverşi oportunişti) mă străduiesc să merg la toaletă în intervale în care experienţa îmi spune că este extrem de puţin probabil să aibă cineva nevoie de mine în birou.
Până la urmă bine zice Orwell:
Toate animalele sunt egale dar unele animale sunt mai egale decât altele.
Dacă nu aţi citit deja Ferma animalelor, acum e momentul să v-o cumpăraţi! Costă cât un pachet de ţigări şi vă oferă un tip de plăcere incomparabil mai sănătoasă. În plus, orice carte comandată prin link-ul de mai sus îmi oferă câţiva bani (bani, nu lei... :( ) comision (perfect legal, cu taxe plătite conform normelor fiscale). Astfel de mici comisioane îmi permit (odată la o sută de ani când ele devin plătibile) să-mi cumpăr la rândul meu un pic mai multe lucruri decât pot cumpăra din salariul meu de rahat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu