duminică, 23 decembrie 2018

Macin 2018, ziua 7





ZIUA 7- marţi 23 octombrie 2018

Definitivez bagajul şi, puţin înainte de 11:00, cobor şi predau cheia. Ajung la autogară, iau bilet pentru microbuzul care urma să treacă la 11:00 spre Smârdan. Pe microbuz aud un localnic povestind cum, cu ceva timp în urmă, a mers cu un şofer drogat care scăpa din când în când maşina pe bălărie.

După ce cobor din microbuz (cumva mirat că omul nu făcuse scandal mare legat de şoferul drogat) caut să-mi dau seama din ce parte pleacă următorul bac spre Brăila. Observ ceva mişcare în stânga, la bac-ul imens, pentru camioane (nu i-am reţinut numele). Întreb pietonii care aşteptau ceva şi aflu că, după camioane, urmează să putem urca şi noi. Odată îmbarcaţi, aflu că cel din microbuz, care povestea de şoferul drogat, este profesor în Cerna. Începe să-mi povestească despre construcţii de pe vremea lui Pazvante Chiorul, despre oameni importanţi care au călcat prin locurile alea, despre proiectele organizaţiei din care face parte (sau poate chiar o conduce). După ce coborâm de pe bac continuăm conversaţia mult timp şi ajung să-mi cam pierd răbdarea. Pe partea cealaltă, conversaţia era interesantă, omul dovedindu-se suficient de instruit încât să-mi ofere informaţii din diverse domenii (de exemplu, am aflat despre o scriere a lui Sadoveanu inspirată de natura de lângă Traian, localitatea aflată aproape de Dunăre, la care se ajunge dinspre Cerna). Pentru mai mult timp am reţinut că profesorul din Cerna are legături de familie cu un militar important (?!) în perioada comunistă, un anume Bodolin (sau ceva de genul acesta). Probabil era interesant dacă înregistram audio discuţia...

După ce decidem să ne îndreptăm spre Brăila îi spun că voi merge pe jos până acolo (deja mi se părea că discutasem prea mult şi simţeam nevoia să mă întorc la gândurile mele mărunte), refuzând să merg cu taxiul cu care profesorul a plecat spre Str. Plantelor.

Într-un fel am regretat că am decis să merg spre gară pe jos (bagajul era destul de incomod) dar, mergând încet, am ajuns până la urmă în oraş fără cine ştie ce efort. Nu-mi mai aminteam mare lucru despre traseu de anul trecut. La o intersecţie mare observ un indicator spre centru. Pentru că nu cercetasem prea mult distanţele şi harta Brăilei (planul schiţat pe bază de Google Maps a fost abandonat când am observat cât de incomod mi-e bagajul) nu am luat-o atunci spre centru. După încă o porţie de mers, timp în care constatam că acea parte de oraş nu este prietenoasă cu turiştii, neexistând nici măcar o bancă pe care să faci popas) ajung la ramificaţia spre gară. Aici mă uit la ceas, constat din nou că mai am tot timpul din lume până la tren aşa că în loc de dreapta fac stânga, pe Str. Eremia Grigorescu. Dau relativ repede de centura verde a Brăilei unde mă opresc pe o bancă să mănânc şi să mă odihnesc. Continui înainte apoi, menţinând cu aproximaţie direcţia spre centru, fac cam la întâmplare stânga şi dreapta nimerind în centrul vechi, pe strada Justiţiei unde observ o clădire care părea aproape de prăbuşire. Cu norocul dezorientatului găsesc o alee în trepte care mă scoate pe malul Dunării. 





Merg pe malul Dunării (de fapt ceva mai departe, pe unde duce asfaltul) până dau de str. Împăratul Traian pe care decid să pornesc cumva spre gară. Pur întâmplător nimeresc la Hotel Traian, la Muzeul Brăilei şi la Teatrul Maria Filotti. 



Undeva pe aici dau de un bulevard deasupra căruia se montaseră zilele trecute umbrele. Pe marginea trotuarului, suficiente bănci încât să mă opresc şi eu să mai lenevesc un pic. Nimeresc cumva pe str. 1 Decembrie apoi prind Bd. Dorobanţilor spre dreapta. Nu peste mult timp reajung la intersecţia Dorobanţilor cu Eremia Grigorescu şi mă îndrept spre gară unde ajung cam cu două ore mai devreme faţă de plecarea trenului meu. Găsesc o fornetărie, iau cafea de la un automat şi mă pun pe aşteptat.

De notat faptul că, de la bac până la gară, inclusiv pe sectorul în care am încercat să parcurg zona centrală pentru prima dată, m-am orientat exclusiv după o hartă incompletă din GPS (ediţia 1900 toamna a României Digitale pentru Garmin). A fost un pic deranjant dar şi provocator să mă orientez pe baza unor informaţii incomplete. Bd. Dorobanţilor nu este cartat pe ROAD dar am intuit cumva că sunt pe drumul bun, chiar dacă GPS-ul mă arăta undeva aiurea, între străzi mai importante. Puteam să scot telefonul şi să deschid Google Maps dar nu m-am gândit la asta.

Pe tren, la întoarcere, am băgat rucsacul sub banchetă, cum făcusem şi la dus. Mi-a fost destul de greu să nu adorm. Cumva, oboseala se acumulase fără să-mi dau seama. Destul de aproape de ora potrivită cobor în Gara de Nord apoi iau metroul spre casă.

Final de poveste!

CRONOLOGIE

6:40- cobor din pat
10:46- plec de la pensiune
11:02- îmi iau bilet de microbuz spre Smârdan
11:47- fotografie la bac, pe malul dinspre Brăila sau dinspre Smârdan (nu mai ţin minte)
13:00- plec spre Brăila, după ce am luat bac-ul din Smârdan şi am conversat cu profesorul din Cerna pe malul brăilean al Dunării
13:30- intersectez Eremia Grigorescu, continui spre centru, nu spre gară
13:50- 14:12- intersectez centura verde paralelă cu linia de tramvai; fac popas pe o bancă
14:45- coborând dinspre Str. Justiţiei ajung pe malul Dunării
14:49- vapor
14:54- panou de căţărare
15:03- Gara Fluvială Brăila
15:14- Muzeul Brăilei „Carol I
16:02- Gara Brăila
18:01- sunt deja pe peron, în aşteptarea trenului
18:14- plec spre Bucureşti cu IR 1578

PUBLICITATE:

Dacă doreşti să mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra un telefon folosind acest link, asigurându-mi astfel un mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu