Să zicem că toate au fost bune şi frumoase până am plecat de la muncă... Deşi, dacă mă gândesc un pic, nici dimineaţă nu a fost chiar totul OK. Aproape de firmă am alunecat (dar m-am redresat apoi) pe un strat de noroi de pe ceea ce a fost cândva o stradă asfaltată...
Totuşi, să revenim la seară... Plec de la muncă, ajung la metrou, îmi iau porţia de merdenele, mă apuc să mănânc şi, aşteptând următorul metrou la Piaţa Victoriei, mă trezesc că un pivot plantat acum vreo 5 ani (sau poate ceva mai mult, cine mai ştie?) a rămas “dezbrăcat”. Dăduse semne de slăbiciune de câteva săptămâni, de la concertul Daniel Făt dar încercasem să ignor problema deşi urma de “ambalaj” se mişca pe pivot în sus şi-n jos, provocându-mi mici dureri în gingie. Scot deci ceea ce ar fi vrut să fie un dinte, îl arunc şi, curând, soseşte metroul. Urc şi, înainte ca acesta să închidă uşile, o observ pe Rox apărând pe peron. Nu s-a urcat, era deja înghesuială... Şi, vorba cântecului, „nu mă-nghesui în metrou cu voi fiindcă nu vreau”. Când se închide uşa din faţa mea am senzaţia că m-a observat. După ce-mi termin merdeneaua îmi propun să cobor şi să iau în continuare următorul metrou. Cobor deci şi, încercând să-mi omor cumva cele câteva minute de aşteptare, dau să-mi iau un Red Bull de la un automat. Ei bine, poate din neatenţie, poate din cauza aparatului defect, mă trezesc fără Red Bull dar cu banii luaţi. Resemnat sesizez intrarea în staţie a metroului. Urc şi am senzaţia c-o văd pe Rox. Ezit. Şi atunci aud anunţată următoarea staţie... Luasem metroul invers... Cobor la prima, observ că precedentul metrou venise cu destul de multă vreme în urmă aşa că rămăsese speranţa că o voi găsi pe Rox. N-a fost aşa. Degeaba mi-am forţat ochii s-o găsească în mulţime, era de negăsit. Deci mai trecuse un metrou pe care l-am ratat fie în faţa automatului, fie în tunel, între staţii. Sau ar mai fi posibil ca Rox să se fi volatilizat pur şi simplu... Alchimie!
Deci m-am ales cu timp pierdut, un dinte afectat, emoţiile evitării unei întâlniri neplanificate, bani lăsaţi în automat. Pagubă pe toată linia... E clar, sunt ghinionist! Peste toate, o tură care m-ar fi tentat dar, în principiu, anunţasem că nu particip la ea pe motiv de buletin meteo (să urci pe fulgere o potecă supercablată mi se părea tentativă rafinată de sinucidere) este anulată (tot din cauza semnalelor negative legate de vreme ale potenţialilor participanţi) chiar de organizator.
Bine că mâine e vineri şi se termină săptămâna asta ciudată...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu