Am de ce să mă bucur?

"c (02.07.2009 20:20:04): salut
c (02.07.2009 20:20:28): auzi, daca tot iti faci abonament, de ce nu iti faci pe card de plastic? (la metrou zic)
c (02.07.2009 20:20:50): ala se reincarca cand vrei, costa ca si cel de carton si este refolosibil
Adrian Negoita (02.07.2009 20:21:10): obisnuinta...
c (02.07.2009 20:21:20): merita
c (02.07.2009 20:21:28): io d'ala am de cateva luni bune
c (02.07.2009 20:21:37): si am abonament si la ratb pe el
c (02.07.2009 20:21:41): e practic
c (02.07.2009 20:21:47): si rezistent :)
c (02.07.2009 20:23:31): am luat primul ex de licenta (scris - 9.10)
c (02.07.2009 20:23:33): :)
c (02.07.2009 20:23:42): maine am sustinerea lucrarii
Adrian Negoita (02.07.2009 20:24:03): nu-i rau deloc
c (02.07.2009 20:24:13): multumesc :)"

1- S-a prins că mi-am deschis blog nou

2- A citit măcar începutul textului despre concertul Tarja Turunen (care text necesită o continuare pe care nu ştiu dacă voi apuca s-o mai scriu)

3- Deşi în mod normal ar fi trebuit să mă bucure succesul respectiv mă gândesc că viaţa mea va rămâne oricum la fel. Voi fi la fel de singur, voi avea acelaşi job de rahat (pe care oricum nu ştiu cât voi putea să-l mai păstrez), voi sta în aceiaşi cocină, voi trăi în acelaşi mediu care te îndeamnă la orice numai la dezvoltare personală nu... Remarcaţi vă rog faptul că am evitat să mai pomenesc de frustrări... Se pare că foloseam cuvântul în mod greşit. Ideea de frustrare descrie un pic altceva decât ceea ce simt eu... Mulţumesc, Mirela! Deşi te urăsc din prima clipă în care te-am văzut, recunosc că sunt faze în care chiar ai dreptate...

4- Dacă tot vorbim de licenţe, m-am tot gândit zilele astea la licenţa Alinei. Sunt convins că a luat-o cu notă bună. Nu m-ar mira deloc să aflu că a luat-o cu 10/ 10. Ştiu că evenimentul acesta s-a consumat deja de la Marian. Şi, dacă aş afla că Alina a luat-o cu 10 şi 10, cred că m-aş bucura. Deşi lucrurile nu au mers în direcţia în care speram eu, rămâne satisfacţia pentru faptul că, de la ea, am învăţat să merg iarna pe munte...

5- Cine mai ştie ce mai aveam de gând să scriu...

Azi dimineaţă speram s-o văd pe Rox. Se pare că am ajuns prea devreme pe traseul ei... Dar n-am avut răbdare să mai aştept un metrou... La fel cum n-am mai avut răbdare s-o aştept nici seara... Şi oricum, suna stupid planul de conversaţie pe care-l aveam în cap:

-Salut! Dă-mi şi mie o idee! Ce dracu` să fac cu viaţa asta de rahat?
-Ce-ai păţit?
-Scuze! Uitasem că oricum n-ai timp de mine. Ai lucruri mai importante de rezolvat. Pa!

Te pomeneşti că o fi plecată în concediu cu "vecina". Nici pe asta n-am mai văzut-o de ceva vreme...

6- Când aud pe cineva vorbind engleză mă apucă toţi dracii! E posibil să am mult de pierdut din cauza asta...