Am râs la

Mă apuc zilele trecute să citesc Yes Man de Danny Wallace. N-apuc să citesc prea multe rânduri că mă trezesc zâmbind, poate chiar râzând.

"Şi încă ceva: fă-mi o favoare. În timp ce citeşti cartea asta -oricât ţi-ar lua, şi oriunde te-ai apuca s-o faci- fă-ţi o însemnare pentru fiecare din dăţile în care ai fi putut spune Da la ceva. Şi gândeşte-te unde te-ar fi putut duce Da-ul ăla. Într-o bună zi s-ar putea să-ţi fie de folos.

Arăţi foarte bine azi, apropo."

Ei bine, aici mi-a apărut pe faţă un zâmbet cât toate zilele. Am uitat pentru o clipă că nu fusesem prea atent dimineaţă când ieşisem din casă şi, din cauza asta, arătam destul de jalnic.

Este o carte faină. Deşi are o grămadă de pagini nu cred că voi regreta călătoriile cu metroul ocupate cu citirea acestei cărţi. Că sunt absolut convins de faptul că această carte nu mă va transforma într-un yes man e altă poveste...