Deci acesta ar fi secretul. Cu 5 minute mai devreme... 19:45 Piaţa Muncii... Am călătorit în acelaşi metrou dar, asta clar sună a strategie din partea ei, nu am văzut-o decât după ce a coborât iar metroul a închis uşile. Nu ştiu de ce dar am senzaţia că de data asta m-a văzut, stând la uşă şi lungindu-mi gâtul după ea... A aruncat o privire scurtă şi apoi a întors capul...
Am văzut-o de două ori într-o zi, pentru a se compensa poate lunga perioadă de roxenţă...
Normal că, în câteva secunde, eram din nou mai mult mort decât viu... Şi să mai vină cineva să-mi spună că există probleme mai mari decât să nu fi iubit... E treaba voastră de cine, când şi pentru cât timp vă ataşaţi. Eu ori mă ataşez pentru un sfert de veşnicie, ori nu mă ataşez deloc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu