Sau de ce urâm potăile (3)...
Povesteam cândva despre singurul concert serios la care am participat anul acesta. Ei bine, după terminarea cântării, am prins metrou şi, pe drumul de la staţia metroului către casă, din cauza vitezei şi a neatenţiei, am dat cu capul într-o cracă crescută prea jos. Nimic grav, doar o scurtă sperietură. Mai târziu scot merdeneaua rămasă în rucsac nefiind hotărât dacă o voi mânca (deşi mi-o imaginam cam greu digerabilă rece) sau dacă o voi lăsa într-un coş de gunoi. Încercând să mă feresc de o căţea cu pui îmi modific un pic drumul spre casă. Proastă alegere! De sub o maşină zvâcneşte către mine o altă javră. Sunt tentat să caut o piatră pe jos şi să dau după ea. Dar mai la îndemână era punga cu merdeneaua aşa că am aruncat-o către câine. De data asta s-a dovedit bună alegerea, am captat atenţia câinelui care era acum preocupat să vadă ce miroase în pungă. A mai venit o javră încercând să-şi ia partea. Deci am avut linişte până am intrat în bloc.
Şi totuşi, revenind la căţeaua cu pui (care uneori mârâie ameninţător deşi nu ai nici cea mai mică intenţie să-i agresezi puii), cum dracu se mai nasc căţeii dacă oficialii spun că sterilizează/ castrează tot ce înseamnă patruped maidanez?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu