Cicloplimbarea de vineri...

Uite că a venit şi ziua de vineri. După ce joi am mers de la birou direct acasă şi am încercat să recuperez nedormirea de noaptea trecută, vineri dimineaţă m-am urcat pe bicicletă şi, în 35 de minute, am ajuns la muncă. De data asta, oarecum din greşeală, am schimbat traseul. Acum am făcut aproximativ 8,9 km, faţă de cei 8,6 km parcurşi în 40 de minute marţi dimineaţă. Rezultă că, nefăcând un traseu mai scurt vineri, ori am folosit un traseu mai rapid, ori am tras eu mai tare... Înclin să cred că m-au ajutat porţiunile de coborâre de pe Fundeni, pe care prindeam viteză fără să fac mare efort. De data asta n-am mai avut evenimente. Deşi am mai făcut manevre "nervoase" nu m-am simţit în pericol. Totuşi, traversarea unor intersecţii, în special când trebuie să fac stânga, îmi dă emoţii.

Ziua de muncă a trecut oarecum lejer deşi au fost şi mici probleme care mi-au măcinat nervii... Dar s-a făcut 18:00 şi m-am pregătit de plecare. Am plecat totuşi destul de târziu dar am ajuns la timp la Teatrul Naţional unde auzisem că e întâlnirea celor care vor să se plimbe cu bicicleta prin oraş. La câteva minute după sosirea mea ne-am adunat pe scările teatrului pentru poze. Se pare că ne-au pozat şi simpli trecători, nu numai fotografii noştri. Faceţi poze cu maimuţa! :))

Pornim pe la 19:15 după ce s-a stabilit traseul. S-a pedalat lejer dar totuşi un pic mai în viteză decât la Ciclopromenada 3 şi la Ziua Fără Maşini. Aproape de 20:00 ne-am întors de unde am plecat după un circuit de 7 km parcurs fără evenimente deosebite. Pe mine m-a surprins ideea de a face stânga pe axul drumului. Totuşi, fiind între 30 de biciclişti, am mers şi eu în stilul lor şi totul a fost OK. S-au făcut pozele de final, ni s-a sugerat să venim mai mulţi data viitoare ("Data viitoare să veniţi şi cu nevestele. Dacă nu aveţi, căsătoriţi-vă! Veniţi şi cu copii! Dacă nu aveţi, faceţi! Iubiţi-vă!" :D) apoi o parte a grupului s-a retras la o cafenea iar restul au plecat care încotro...

Pe traseu se auzeau îndemnuri gen "lasă-l să facă dreapta", "aveţi grijă la trecerea de pietoni", "faceţi loc să poată trece şi alţii". Nu e şoseaua noastră dar avem şi noi dreptul la ea... Încercăm să-i respectăm pe ceilalţi participanţi la trafic şi cerem la rândul nostru să fim respectaţi.

Peste jumătate de oră eram acasă... După ce, într-o intersecţie, m-am trezit că un şofer pe care nu-l incomodasem cu absolut nimic înjură privind spre mine. L-am ignorat şi m-am mirat un pic de reacţia lui... Bine că speciile astea sunt totuşi excepţia de la regulă, majoritatea şoferilor sunt paşnici chiar când se întâmplă să faci mici greşeli în trafic.

De data asta n-am avut aparatul foto la mine dar sigur vor apărea pe undeva pozele celorlalţi.

Ne revedem, aproape sigur, vinerea următoare!