Minţi simple...

Se dădea un om enervat că dezbaterea cu candidaţii la Cotroceni nu a mai permis difuzarea unei telenovele. Se dădea un alt om enervat mai degrabă de telenovelă decât de dezbatere.

-Nu se mai termină odată?
-De ce?
-Că nu-mi dă filmul.
-Şi ce dacă nu-ţi dă filmul?
-Mă enervează.
-Te-ai gândit că pe mine mă enervează, mai mult decât te enervează dezbaterea pe tine, filmul? În plus, o aşa tâmpenie de film poţi vedea chiar şi acum pe o grămadă de alte canale.
-După ce că nu ies nicăieri, nici la televizor să nu mă uit?
-Ce vină am eu că nu ieşi tu? În plus, aceiaşi tâmpenie de film o poţi vedea şi mâine. Ce atâta grabă?

Nu îmi mai amintesc puntea de legătură către alt element al discuţiei care suna cam aşa:

-Tu-ţi imaginezi cât mă costă pe mine toate tâmpeniile pe care le-aţi făcut???

Cineva s-a retras în altă cameră. Altcineva a rămas în faţa televizorului vizibil enervat de discuţie dar concentrat totuşi pe dezbatere.

Şi legat de finalul dezbaterii, m-a enervat pe mine ideea aia cu juratul pe Biblie. M-am gândit atunci că nici Turcescu, nici Geoană, nici Băsescu n-au ascultat Jurământul lui Emeric Imre...

"Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naştere ştie să jure când vrea..."

Şi cu asta consider că am exprimat suficient de clar părerea mea în legătură cu acele jurăminte.

Alţi doi oameni, altă minte simplă...

-Eu nu îi înţeleg pe cei care spun cu convingere că muntele e viaţa lor.
-?!?
-Sunt multe alte lucruri care contează în viaţă, multe alte lucruri de rezolvat.
-Da dar dacă celelalte lucruri nu le poţi rezolva măcar să mergi pe munte.

Nu le poţi rezolva? Chiar aşa să stea lucrurile? Sau unii chiar au mintea simplă?