În urmă cu aproximativ o săptămână, amintindu-mi că m-am obişnuit să fotografiez la evenimentele bicicliştilor urbani, mă gândeam că poate fi o idee interesantă să ies la pozat şi pentru alt eveniment, petrecut sâmbătă.
Prin urmare, pun vineri seară baterii la încărcat. Sâmbătă dimineaţă îmi văd de programul obişnuit urmând ca, în funcţie de dispoziţia de moment, să ies din nou în oraş mai târziu sau să rămân acasă.
A venit ploaia, mi-a pierit cheful de ieşit în oraş aşa că a rămas curiozitatea legată de efectul pe care l-ar fi avut asupra mea vizionarea acelui spectacol. Să fi fost o bună încercare de desensibilizare sau să fi fost o nouă încercare prin care mi-aş fi pus sare pe rana care, probabil, nu se va cicatriza definitiv niciodată dar care, în prezent, pare a trece nebăgată în seamă în 99,99% din timp?
Cei care mă urmăresc de mai mult timp pot să bănuiască despre ce eveniment vorbesc. Celorlalţi le spun acum că mă gândisem să ies la fotografiat cu ocazia paradei care încheie GayFest-ul.
Şi dacă tot vorbesc despre un aşa subiect încă incomod pentru unii, îmi amintesc cum, în ultimul an, doi homosexuali au încercat să mă "agaţe". Firesc, n-au reuşit... Totuşi, respectivele incidente cred că m-au ajutat să privesc cu mai multă toleranţă lumea lor, a homosexualilor, a lesbienelor (apropo, am senzaţia că, oarecum întâmplător, am interacţionat de curând, în mediul virtual, cu o lesbiană montaniardă) şi a celorlaltor forme de minorităţi sexuale. După unii specialişti, astfel de oameni reprezintă, statistic, cam 10 % din populaţie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu