Otto F. Kernberg- Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie

Pe 20 august am început din nou singura carte de psihologie pe care am abandonat-o pentru că mă chinuiam să înţeleg câte ceva din ea dar efortul se dovedea zadarnic. Acum, fără să fi anticipat o perfectă înţelegere sau un nou eşec, constat că mă simt un pic mai apropiat de carte şi că avansez cu lectura (deşi, din câte îmi amintesc de la precedenta încercare, încă nu am ajuns în locul în care hotărâsem acum câteva luni să abandonez) chiar dacă încă există în ea noţiuni care-mi sunt neclare sau cărora nu reuşesc să le reţin sensul (identitate nucleară de gen, identitatea rolului de gen, identitatea esenţială de gen, alegere dominantă de obiect, instinct, pulsiune, afect, relaţie de obiect, zonă fiziologică, stimulare anală plăcută şi câte altele s-or mai aduna până termin cartea).

Am mers mai departe cu lectura şi după hopul reprezentat de paginile 26- 27 despre care nu-mi aminteam nimic. Totuşi, în ziua în care ajunsesem la acele pagini, am întrerupt lectura pentru câteva ore. Citind, mi-am amintit cuvinte care mi-au fost scrise cândva şi, în contextul acelor cuvinte, mă întrista ce citeam fiind într-o oarecare măsură tentat să acuz oamenii care au influenţat în acel fel acea persoană...

O carte de Otto F. Kernberg, aici.