Părerea mea are voie să fie diferită de a ta/ Părerea ta are voie să fie diferită de a mea

Legat de postarea de ieri, s-ar impune nişte precizări legate de felul în care eu, acum, percep o mare parte dintre părerile celorlalţi.

Subiectul redeschis de M. a fost, până acum ceva vreme, un subiect extrem de incomod pentru mine. Acum este ceva mai bine tolerat subiectul şi încep să acord celorlalţi dreptul de a-şi spune părerea deşi ştiu că părerea lor e subiectivă (la fel cum, într-o oarecare măsură este şi a mea) şi se bazează pe o incompletă cunoaştere a situaţiei.

În acelaşi timp încerc să-mi asum bunele şi relele din felul în care am reacţionat, din felul în care am amestecat planuri totuşi diferite ale vieţii, din felul în care am lăsat multe capitole ale vieţii să se prăbuşească sau, ceva ani după aceea, am reuşit să le fac să renască sau le-am redenumit sau redimensionat.

Nu consider că atunci, în 2005, 2006 sau ceva mai târziu, am luat decizii total conştient. Mai degrabă au fost decizii inconştiente care, zic eu acum, nu au fost neapărat decizii rele. Plecând de la acele decizii, ţinând cont şi de cele aflate în urma lor, studiindu-mi punctele slabe de atunci, încerc să găsesc o cale potrivită pentru a-mi înfrumuseţa viitorul.

Şi, nu ştiu în ce măsură treaba are legătură cu subiectul postării, constat de câteva zile că mă leg mai puţin pătimaş de faptul că la vârsta mea nu am unele realizări pe care alte persoane cunoscute le au deja la vârste mai avantajoase. În schimb, cu timiditate, încerc să mă conving că, decât niciodată, mai bine pornesc acum, mâine sau în viitorul nu foarte îndepărtat, pe un drum care ar fi de preferat să ducă în sfârşit undeva... Încă nu ştiu care este drumul dar, mai mult sau mai puţin conştient, îl caut... Pare să fie o tendinţă constructivă...