O zi proastă în două reprize sau despre ieri...

Episodul 1- mult timp în urmă- o ea care, dincolo de istoria vieţii sale, în prezent este cam pe ultimul rând din organigramă, îmi aruncă de la birou, teoretic din exces de zel dar, după părerea mea, doar dintr-o prea mare doză de prostie, câteva Dileme vechi la coşul de gunoi. Mă înfurie asta dar nu mai aveam ce face. Nu mai conta că era acolo şi un număr cu o temă care mă afecta extrem de dureros în perioada aceea, faptul era consumat...

Episodul 2- în urmă cu 1- 2 luni- aceiaşi fiinţă, dându-şi aere de şefă, îmi explică cum aranja ea biroul când era secretară mică ca o furnică (formula asta, împrumutată din Ada Milea, mi se pare şi acum genială)... Îi explic că nu îmi e şefă, întoarce vorbele dar... deja mi se părea că suport prea mult...

Episodul 3- miercuri- discuţie despre goblen în care e implicată aceiaşi fiinţă. Ne arată ce a lucrat ea, constat şi îi spun că arată mai bine decât mi-am putut imagina şi... îmi amintesc de altă ea despre care am aflat întâmplător că e pasionată de goblen, altă ea pe care o percep acum mai degrabă într-un mod negativ...

Episodul 4- ieri- fiinţa redeschide discuţia cu aranjarea biroului. Îi repet că nu îmi e şefă aşa că nu voi organiza biroul după dorinţa ei. Nu sesizează că vorbeam extrem de serios şi o dă pe glumă, aruncând o obişnuită aluzie sexuală. O terţă persoană sugerează să fiu lăsat în pace. Le spun celor două că sunt penibile şi, lucru foarte trist, nici măcar nu-şi dau seama de asta... Vedeta primelor trei episoade se retrage supărată afirmând că nu este dorită... Terţa o consolează apoi discută cu mine mult mai puţin şi mult mai puţin personal decât de obicei... Într-un moment în care de obicei mă consulta a ales să mă ignore... Deci am reuşit să demasc două persoane care se comportau fals faţă de mine... Măcar ştiu cu cine lucrez...

Episodul 5- azi- dimineaţă mă întreb în ce măsură reacţia mea dură din episodul 4 are legătură cu amintirile neplăcute stârnite de episodul 3... Nu mă simt vinovat pentru faza de ieri dar mă întreb dacă nu există şi o supărare mai profundă care să-mi fi provocat reacţia...

Una dintre cele două vorbeşte azi cu mine dar nu dau semne că mi-aş mai dori să ţin seama de părerile ei. Cealaltă tace. Sper să scap măcar pentru o vreme de coaliţia formată de cele două... Pur şi simplu m-am plictisit de discuţii superficiale cu aparenţă de discuţii profunde...

Concluzia zilei: am în jurul meu mulţi oameni de rahat!

Revenind la ziua de ieri, îmi amintesc că, odată ajuns acasă, bat la uşă şi nu sunt auzit. Mă înfurie astfel de momente cu atât mai mult cu cât se tot repetă în ultimii ani. Pentru că nu-mi place să "dărâm" uşa bătând cu pumnii, cobor şi mă plimb aproape o oră.

Ziua de ieri, într-o oarecare măsură, a fost salvată de fotografii şi cuvinte postate pe Facebook de unele cunoştinţe. Cunoştinţe care, uneori, par să-mi fie mult mai prietene decât îmi sunt oamenii cu care mă văd aproape zilnic, oameni care insistă să nu înţeleagă nimic din viaţa mea dar, în acelaşi timp, insistă să nu-şi înţeleagă propriile gafe de comportament şi limbaj...

Bine că sunt eu deştept! o să exclame cineva pe un ton ironic, chiar critic...