Păreri care nu-mi folosesc la nimic...

-Ştii ce mi-a zis x despre y?
-Presupun că nu mă interesează dar poţi să-mi spui, că nu am de unde să ştiu.
-Mi-a zis că are o energie de om nebun.
-Probabil că ştie ceva psihologie fiinţa chiar dacă nu cred să fi studiat aşa ceva.
-Ştie, pe timpuri era altfel organizat sistemul de învăţământ în domeniu.
-Acum hai să vorbim despre părerea mea despre y. Spune-mi, eşti de părere că y este mai degrabă o persoană interesată strict de sine sau o persoană interesată şi de nevoile celorlalţi?
-Eu văd că nu o interesează aproape deloc nevoile celorlalţi.
-Cam asta e şi părerea mea. Tocmai citeam că este un criteriu în baza căruia se poate diagnostica o tulburare severă de personalitate...

O astfel de discuţie purtam pe la începutul săptămânii dar văd că nu are niciun efect faptul că ne-am pus de acord cu privire la o persoană cu care interacţionăm dar faţă de care avem totuşi comportamente vizibil diferite. Eu conversez cât mai scurt cu putinţă cu y, considerând că e vizibil pentru orice posibil martor faptul că y îmi provoacă scârbă. În schimb persoana care deschisese discuţia pare uneori a locui în oraşul corean Pup- Un- Kur, preluând din obiceiurile locuitorilor acestui oraş virtualo- real... Iar treaba asta nu m-ar deranja dacă nu aş sesiza că locuitorii acestui oraş par să aibă viaţa mult mai uşoară în comparaţie cu a mea... Viaţa e uneori nedreaptă, zic eu... Iar cu unii viaţa e nedreaptă cam prea des... Trist dar adevărat!