E dimineaţă...
Hapciu! Găsi-te-ar boala! se aude dintr-o cameră...
F***-te-n gură! Că m-am săturat... Laşi deschise toate uşile şi toate geamurile şi te miri că-i curent... se aude din partea cealaltă a casei...
Eu, prins "la mijloc", tac şi mă-ntreb la ce foloseşte genul acesta de exprimare... Aşa a apărut ideea de comunicare văzută ca nevoie fiziologică... Nu vorbim pentru a transmite ceva, vorbim doar pentru că sfincterul oral oboseşte uneori de atâta încleştare şi... se deschide... şi iese la suprafaţă un cuvânt precum, prin alte zone ale corpului, dedicate respectivelor funcţii, ies alte chestii... Transpiraţie, spermă, fecale, urină sau vorbe, pentru unii indivizi este cam tot aia...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu